Joan Miro: „Sunt adversarul oricărei pregătiri intelectuale a proiectării moarte a tabloului. Artistul lucrează ca un poet: cuvântul are întâietate, ideea îi urmează”.
Influenţat de ceea ce a însemnat suprarealismul, Joan Miro, unul dintre cei mai longevivi pictori (1893-1983), dar şi cei mai prolifici, a lăsat o reală amprentă a libertăţii absolute în opera sa, creând forme pline de inocenţă, frumoase sau stranii, păsări sau stele, într-un joc al supradimensionării imaginaţiei creatoare. S-a născut la Barcelona, încă din copilărie fiind atras de desen.
Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 intră sub îndrumarea unui pictor excentric, Francisco Gali, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Apoi are loc primul său debut în pictură, în anul 1918, care este semnalat ca un real eşec.
Din acest moment decide să-şi schimbe stilul, pictura sa evoluând în direcţia suprarealismului. Apoi pleacă la Paris unde va întâlni o seamă de artişti, în mijlocul cărora se naşte o adevărată emulaţie: Tristan Tzara, Marx Jacob, Ernest Hemingway, Picasso, Andre Breton. În noiembrie 1925 ia parte la expoziţia pictorilor suprarealişti, deşi niciodată nu va adera în mod oficial la această grupare. Pe timpul Războiului Civil din Spania se retrage în Normandia unde îşi creează propriul univers, propriul „spaţiu interior”, reflectat într-o serie de tablouri intitulate „Constelaţii”.
Când ajunge la New York cu o expoziţie în anul 1930, deja pictura sa era recunoscută. Apoi participă la expoziţii sau pictează în diverse regiuni din lume: Mallorca, Veneţia, Paris, Tokyo etc. Călătoria în Japonia confirmă pasiunea artistului pentru arta şi cultura Orientului îndepărtat. Juan Miro rămâne un artist al inocenţelor, al formelor imperfecte dar ideale, smulse dintr-o lume aşa zisă suprarealistă, dar cu mult mai aproape de o lume feerică.
Viorica Romaşcu
