Mă aşteptam ca la moartea lui Gică Petrescu, bucureştenii să iasă în stradă aşa cum făcuseră la Maria Tănase ori Ileana Sărăroiu. Mai tuşată de dispariţia sa a fost lumea artistică, legată probabil emoţional de cel ce se confundă până la un punct cu secolul XX, decât omul obişnuit ce s-a născut cu cântecele lui Gică, a copilărit în atmosfera cântecelor sale, a iubit şi a suspinat odată cu cântecele lui, a ras un şpriţ acompaniat de cântecele sale.
Despărţirea de secolul XX este mai clară şi mai fermă decât ar crede-o mulţi dintre noi. Pentru că, în fond, lumea …