Dacă aş avea vreodată o fiică, aş numi-o Durere.
Dacă aş avea vreodată o soră, aş numi-o Mâhnire.
Dacă aş avea vreodată un fiu, l-aş numi Milă.
Durerea, Mâhnirea, şi Mila.
E greu să-ţi închipui o familie mai deprimantă de-atât.
I-aş omorî pe toţi într-un festin orgasmic, le-aş bea sângele şi le-aş mânca toată carnea, lăsând în urmă numai oase. Dăzlănţuie bestia dinăuntrul tău!
Uneori cel mai mare regret al meu e că n-am apucat să fiu vampir. Ar fi fost o viaţă atât de palpitantă, sărind de pe clădiri înalte, sfidând gravitatea, sugând toată măduva vieţii. Ei bine, nu doar atât :). Să dormi toată ziua şi să rămâi treaz toată noaptea. Dacă stai puţin să te gândeşti, este visul umed al fiecărui puşti. Spiderman şi Superman sunt morţi. Noii eroi aparţin răului, nu mai este nimic interesant în legătură cu binele. Cine n-ar vrea să doarmă în coşciuge şi să trăiască pentru totdeauna? Să aibă o sănătate şi o avere nelimitate, căutând disperaţi fericirea în această lume sordidă? Să fii deasupra tuturor… Servitorul îţi aduce cina, ia un şerveţel şi începe să-ţi şteargă petele de sânge din apropierea bărbiei. Ceri o sticlă din cel mai fin vin roşu, şi ajungi în cele din urmă să te holbezi la paharul gol, în timp ce un lichid dens, de culoare rubinie, îi umple pântecele.
Chiar te-ai putea obişnui cu stilul ăsta de viaţă.
Pe de altă parte, nu este nimic fascinant în legătură cu teama de usturoi, crucifixe şi apă sfinţită. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea de a te privi în oglindă. Egoul tău narcisistic ar păli şi s-ar stinge din viaţă. Ce rost mai are să arăţi bine dacă nu te poţi bucura de asta? Ce rost mai are să porţi toate acele haine scumpe, să-ţi aranjezi barba şi să-ţi tai unghiile, dacă tu nu poţi vedea rezultatul ? Frumuseţea anonimă nu poate exista. Este o contradicţie în termeni. E ca şi cum ai spune că visele sunt imorale. Visele nu vor putea fi niciodată imorale. Sunt doar vise, interpretări oneste şi personale ale realităţii. Opreşte-te pentru o secundă şi lasă-ţi gândurile să zboare.
Lasă-le să o ia razna. Imaginează-ţi o lume în care oamenii plătesc cu zâmbete, fără a aştepta rest, imaginează-ţi o ţară fără legi, un oraş fără graniţe, mii de străzi purtând nume care mai de care mai ciudate, imaginează-ţi-l pe Iisus mergând pe una din acele străzi, mântuind pe toată lumea, ridicându-şi mâinile de câte ori înfăptuieşte vreun miracol, şi fiind tratat ca un adevărat nebun. Imaginează-ţi un tip care îi aruncă o monedă, gândindu-se cât de milostiv a fost. Imaginează-ţi viaţa fără imaginaţie. Imaginează-ţi un univers guvernat de adevăr şi realitate, în care visătorii şi idealiştii sunt imediat condamnaţi la moarte.
Acum ştii şi tu cum mă simt.
Theodor Barbu
