M-am dus să-l văd pentru ultima dată. Uşile spitalului s-au închis cu un scârţâit în urma mea şi o soră medicală cu o figură blândă m-a condus în salonul lui.
Dormea.
M-am aşezat pe un scaun lângă pat şi l-am privit până când razele aurii ale soarelui care intrau pe fereastră au început să se topească.
O muscă îi dădea târcoale. Eu o priveam indiferentă.
Avea pe noptieră crizantemele pe care i le trimisesem cu o seară înainte şi un borcan de iaurt cu capacul desfăcut. Picioarele îi ieşeau din pledul cu care era învelit. Semnele de la operaţiile anterioare îi marcaseră pielea.
Aş …