Categorie: Editorial

Nu pot spune că am fost leneş la citit, aici, dar nici la privit Budapesta de aproape. Am a povesti, cu drag, despre superbele miniaturi ale lui Peter Esterhazy din vomul intitulat „O femeie”, despre romanele „Turneu la Bolzano” de Sandor Marai, „Ochiul” de Vladimir Nabokov, „Sărutări de cinema” de Eric Fottorino, dar şi despre alte volume, aparţinând unor scriitori români.
Mă întorc, însă, conform promisiunii, la mărturisirile lui Nicolae Steinhardt făcute lui Nicolae Băciuţ, cărora le voi adăuga, iată, şi rândurile ultimului, veritabil elogiu al cărturarului şi sihastrului pe care, după cum mărturiseşte, l-a cunoscut prea puţin, dar l-a …

Sunt, undeva, în Gorj. M-am dus pentru nişte probleme personale, legate de nişte proprietăţi şi, oarecum, impozite. Ca tot omul nici eu nu aş vrea să le plătesc, deşi nu se poate. De fapt, stilul este nu să nu le plătim, doar să le amânăm.
Pe aici oamenii sunt puţin mai săraci, decât la Bucureşti.
Am nişte probleme de ordin personal. Tatăl meu, ziaristul Dumitru Tabacu, a scris un roman, care se atinge şi de locurile astea. Doar eu l-am citit şi mi se pare interesant ce a scris el. Din acest motiv doar eu sunt impresionat.
Trecând peste nişte probleme, sentimentale, personale…, …

E paradoxal să citeşti tulburătoarele răspunsului ale lui N. Steinhardt la întrebările lui Nicolae Băciuţ şi să priveşti, de sus, un oraş de frumuseţea Budapestei. „Bucureştiul a murit” – zice moralistul. Şi, mai departe, pentru a fi întrutotul convingător: „Nu, nu e o simplă impresie datorată bătrâneţii. Bucureştiul e pe care de a fi executat şi înlocuit cu altceva – urât.” Dureroase vorbe, dar cât de adevărate!, mai ales că au trecut două decenii de la rostirea lor…
Steihardt ştie să fie, însă, şi tandru, chiar dacă la fel de exigent. Reiese asta mai ales dintr-o scrisoare, datată 26 mai …

 Am ajuns târziu în cameră, după o zi în care am mers vreo 14 ceasuri. Oricât de ostenit aş fi, mă văd obligat să mai transcriu un fragment din confesiunea făcută de Nicolae Steinhardt poetului Nicolae Băciuţ. O fac cu drag, atât pentru cei care vor citi pe mai departe rubrica, dar şi pentru înţelesurilor acestui text, pe care mi-aş fi dorit mai mult decât orice pe lume să-l fi putut scrie eu.

– Memoriile sunt literatură, pot „face” literatură?
– Da, desigur! Exemple ilustre, hotărâtoare: Me¬moriile de dincolo de mormânt ale lui Chateaubriand, Memoriile ducelui de Saint-Simon, ale cardinalului de Retz, …

Pentru toţi steliştii a fost un sezon traumatizant, care a creat o confuzie totală în ceea ce priveşte echipa favorită. Cireaşa amară pusă pe tortul deznădejdii a fost pusă în ultima reprezentaţie a sezonului, în meciul decisiv pentru primăvara europeană din Champions League cu Fiorentina. Echipa a agonizat 90 de minute într-o atmosferă de război în care s-a înjurat tot timpul, s-au aprins torţe şi s-au aruncat cu petarde în teren. Fanii italieni prezenţi la meci aveau o faţă de oameni dezorientaţi, căci nu ştiau dacă se află pe stadionul unei rivale de competiţie sau pe stadionul propriu.

Comportamentul …

I-auzi una. Odată cu venirea iernii, dar mai ales a ultimei luni din an, se întâmplă nişte fenomene ciudate. Dimineaţa se pune chiciură pe parbriz şi, deşi râcâi cu racleta de-ţi vine rău, până să ajungă să se încălzească geamul ăla curbat te uiţi pe unde mergi tot prin diferite găurele făcute în chiciură cu degetul de la mănuşă. I-auzi două. În fiecare an, cam pe vremea asta, revista Tvmania face o superpetrecere în care dă premii după urechea zglobie a conducerii, sau după cum cade pe asfalt ghiveciul cu flori de la geamul redacţiei.

Anul ăsta …