Sunt, undeva, în Gorj. M-am dus pentru nişte probleme personale, legate de nişte proprietăţi şi, oarecum, impozite. Ca tot omul nici eu nu aş vrea să le plătesc, deşi nu se poate. De fapt, stilul este nu să nu le plătim, doar să le amânăm.
Pe aici oamenii sunt puţin mai săraci, decât la Bucureşti.
Am nişte probleme de ordin personal. Tatăl meu, ziaristul Dumitru Tabacu, a scris un roman, care se atinge şi de locurile astea. Doar eu l-am citit şi mi se pare interesant ce a scris el. Din acest motiv doar eu sunt impresionat.
Trecând peste nişte probleme, sentimentale, personale…, locul mă emoţionează. Doar că dealurile, pădurile şi tot ce ar fi acolo sunt doar în sufletul meu. Acolo vor şi rămâne.
Mă impresionează, însă, altceva. Pe nimeni nu interesează Guvernul. Vărul meu, Cinel, considerat boier, în comună, dar şi cel mai mare bătăuş, pentru că a avut o pregătire de profil, mi-a spus că, după părerea lui toţi ar fi nişte hoţi. Toţi vor doar să ia, pentru ei şi familiile lor. Corect.
De ce scriu eu de aici, din Gorj?
Pentru a transmite că mai sunt şi oameni corecţi. Cei de la oraş sunt mai vicleni, cei de la ţară, care îşi rup mâinile, prin curte, sunt mai drepţi, chiar şi în Gorj. Nimeni nu mai vrea hoţi, la nivel naţional. Corect, spuneau ei, la mat, la nea Vică, hai să arestăm, să anchetăm şi să condamnăm, cum zice legea. Adaug eu, nu cea din timpul negocierilor.
P.S. Îmi cer scuze pentru că am scris un articol, în care m-am gândit la tatăl meu. Am făcut-o doar pentru că, atunci, când nu prea mai înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, mă gândesc la el. Cu care m-aş fi sfătuit. Încerc, dar nu prea pot.
Horia Tabacu
