Grusanada este o o localitate aflată în judeţul Hunedoara. Biserica din Gurasada este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România. Biserica din Gurasada este atestată documentar abia în anul 1292. Întregul ansamblu al bisericii intrigă, cu două turnuri şi „extensii” pe de o parte şi cealaltă a zonei centrale. Dacă nu s-ar şti că biserica a fost ridicată în mai multe etape, s-ar crede că meşterii care au făcut-o au avut în fiecare zi o altă idee despre cum ar dori să arate.
Biserica din Grusanada, închinată unuia dintre Sfinţii Arhangheli, Mihail, este o biserică de tip central, ctitorită pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Ea constituie o zestre formidabilă de arhitectură şi pictură veche: de formă cvadrulobată, combinată cu o turlă şi cupola centrală şi prelungită apoi pe vest cu un spaţiu rectangular şi turn. Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, de dimensiuni modeste, dar cu forme viguroase şi expresive, se numără printre cele mai vechi şi valoroase monumente româneşti din întreaga ţară, datând din deceniile de mijloc ale secolului al XIII-lea.
Nucleul iniţial a fost construit în patru lobi, restul construcţilor fiind adăugat ulterior. Construit din piatră brută şi mortar hidraulic, centrul bisericii, de plan patrulob, este încununat de un turn de secţiune dreptunghiulară suspendată direct deasupra bolţilor celor patru abside. De-a lungul timpului, partea din faţă a bisericii a fost grav deteriorată şi a fost supusă unei restaurări care i-a alterat forma iniţială. Cu acest prilej s-a refăcut exonartextul şi s-a adaugat în faţa un turn clopotniţă. Exteriorul este sobru, singurul ornament fiind ferestrele prelungi, iar acoperişul este din şindrilă. Tencuiala Bisericii din Gurasada păstrează două straturi de pictură veche, unul medieval şi altul din epoca modernă.
Primul strat de pictură murală a fost finalizat, cel mai probabil, la începutul secolului al XlV-lea. Acesta este însă prea puţin vizibil deoarece, în secolul al XVIII-lea, când biserica a suferit ultimele transformări notabile, mai precis în 1765, s-a finalizat o alta pictură interioară, de către Ioan Ierodiaconul din Deva şi Nicolae din Piteşti, la comanda Mariei Tereza, Împărateasa Austriei. Pictura interioară este naivă. Remarcabilă este scena ce înfăţişează „Judecata de Apoi”, în care 30 de păcate omeneşti sunt redate cu un umor deosebit, „Judecata de Apoi” având numeroase accente de critică socială. (R.K.)
