E cald… Deşi e trecut de miezul nopţii, nu pot dormi, ferestrele sunt larg deschise, dar nu adie nici cea mai slabă boare, iar perdelele transparente stau nemişcate. Mă răsucesc în aşternutul fierbinte şi simt cum cămaşa de mătase mă arde, mi se lipeşte de piele…
O smulg de pe mine, aruncând-o într-un colţ al încăperii, parcă sperând să îndepărtez astfel senzaţia de sufocare. Aşternultul e la fel de fierbinte şi nu-mi găsesc locul… Mă scol din pat, simţind cum pielea îmi este încinsă… Îmi bag mâna prin păr, ridicându-l de pe ceafa umedă şi mă îndrept instinctiv spre terasă, tânjind după o adiere răcoroasă.
Hmmm… Afară e parcă o idee mai puţin cald, sau doar mi se pare, fiindcă acum nu se mai lipeşte cămaşa de mine. Privesc în depărtare, tumultul şi luminile oraşului nu s-au stins… De undeva se aude discret o muzică de jazz, în care saxofonul îşi tânguie povestea de dragoste. Îmi aprind o ţigară şi inspir adânc fumul în piept… Stau rezemată de balustradă, în timp ce fumul de ţigară se împrăştie uşor, în cercuri. Zâmbesc. Ţie îţi plăcea să faci cercuri de fum….
Îmi ridic din nou părul de pe ceafă şi parcă se simte o adiere timidă… sau e suflarea ta, caldă? Mi-e gândul la tine în noaptea asta fierbinte. Îmi cuprind umerii în braţe într-o îmbrăţişare tandră şi gem usor, în timp ce mâinile îmi coboară încet pe braţe, apoi pe sâni, abia atingându-i. Simt cum pielea se înfioară şi pieptul îmi palpită… Îi cuprind în palme, strângându-i uşor şi masându-i delicat. Îi simt cum devin tot mai fermi, iar sfârcurile plesnesc asemeni unor muguri de magnolii. Le ating, provocându-mi o durere plăcută. Mmmm… mâinile tale ştiau atât de bine să mă mângâie, iar buzele tale erau neobosite… Se plimbau pe gâtul meu, pe ceafă, pe gură…
Doamne, ce îmi mai frământai buzele, cu o foame crescândă!
Ce-a fost asta? M-am trezit, brusc, în noaptea rece de iarnă, cu ochii la ferestrele acoperite cu flori de gheaţă şi cu gândul la omul care mi-a oferit cele mai frumoase clipe de dragoste, dar care acum e atât de departe… (T.V.)
