Rubens a fost un pictor flamand cu o energie inepuizabilă, fiind socotit unul dintre cei mai prolifici pictori, lăsând în urma sa 1400 de tablouri şi sute de desene.
Tinereţea artistului
Deşi născut în Germania la 28 iunie 1577, el şi-a perfecţionat talentul artistic în Italia. Cu câţiva ani înainte de a se naşte tatăl artistului, asesor la tribunalul din Antwerpen, se refugiase cu familia la Köln, pentru a scapa de persecuţiile guvernatorului spaniol al Olandei, Ducele de Alba. Şi în felul acesta păşeşte pe ţinuturile Frandrei abia la vârsta de 10 ani. Copilăria artistului devine dureroasă datorită morţii tatălui său în anul 1587. După moartea acestuia mama artistului se întoarce cu ai săi copii la Antwerpen. În anul 1589 tânarul Rubens este înscris la cea mai bună şcoală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck. Aici copiază scene biblice unde deprinde măiestria desenului. La vârsta de 21 de ani, era deja pictor independent.
Deja în breasla pictorilor
Rubens este primit în breasla de pictori a oraşului Antwerpen, însă la sfatul maestrului său Otton van Veen pleacă în Italia pentru a lua contact cu centrul artelor europene. Astfel Rubens rămâne impresionat de pictura lui Tiziano, Mantegna, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Caravaggio. În 1608 Rubens se întoarce în Antwerpen, unde este numit pictor de curte al arhiducelui Albert, iar în anul următor se căsătoreşte cu fiica unui celebru avocat si umanist din Antwerpen. Pictează aici tablouri cu tematică religioasă, dar primeşte comenzi şi de la câţiva negustori din Geneva. Treptat ajunge unul dintre cei mai reputaţi pictori.
Între diplomaţie şi artă
Rubens începe o serie de cicluri decorative în interiorul bisericii iezuiţilor Sfântul Carol Boromeusz din Antwerpen şi mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda reginei Maria de Medici. În 1626 moare Isabelle Brandt, soţia sa. Îndurerat, Rubens continuă să călătorească mult, îndeplinând şi misiuni diplomatice la Madrid sau Londra. Peste patru ani se căsătoreşte cu fiica unui negustor bogat din Antwerpen, Helen Froment, renumită pentru frumuseţea ei şi pe care o va imortaliza în multe dintre lucrările sale. În ultima perioadă a vieţii sale Rubens se concentrează asupra temelor mitologice, cu predilecţie pentru temele dionisiace. Reputaţia lui creşte din ce în ce mai mult, iar în anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Din anul 1637,crizele de artrită devin tot mai grave. La 30 mai 1640, Peter Paul Rubens încetează din viaţă. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub tabloul pictat de el, "Sacra Conversazione". (Viorica Romaşcu)
