Mănăstirea Valea Neagră se află în satul omonim, comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, fiind o mănăstire cu obşte de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric naţional, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spineşti, în anul 1755.
Mănăstirea are în componenţa sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric, şi turnul clopotniţă, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. La anul 1757 preotul Maftei din Spineşti, împreună cu doi călugări de la Mănăstirea Poiana Mărului, se hotărăşte să înfiinţeze aşezământul ce se va numi multă vreme, în documente, „Schitul Vrancea”. Suprafaţa platoului, străjuită de o pădure de fagi, trece din proprietatea neamului Gavrileştilor, tot din Spineşti, în cea a părintelui Maftei, prin zapisul din 29 aprilie 1757.
Dealtfel, viaţa cea de obşte va fi organizată de călugări veniţi de la schitul Poiana Mărului de unde, potrivit tradiţiei, a fost adusă şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată în biserica schitului şi care s-a bucurat, sub numele de Sfânta, de o veneraţie cu totul deosebită. Cu timpul, evenimentele legate de întemeierea şi viaţa schitului vor intra în folclorul local, aşa cum este frumoasa legendă a berbecului cu lână de aur, ce va fi folosită la poleirea iconostasului, sau minunile făcute de icoana Sfintei în lungile procesiuni de-a lungul şi în afara Vrancei, până în satele de la Dunăre, în vremuri de secetă, molime şi lăcuste.
Biserica mănăstirii poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica este o construcţie din lemn pe fundaţie din bolovani de piatră legaţi cu ciment. Aceasta are forma de navă, fără turlă. Spaţiul din interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Sistemul de boltire, în strânsă legătură cu concepţia spaţială a bisericii corabie, pune în valoare tâmpla monumentală din lemn sculptat şi aurit, adevărată capodoperă a artei din epoca post-brâncovenească. Icoana Sfintei,din incinta bisericii, reprezentând-o pe Maica Domnului şi pruncul Iisus, a făcut şi face din această icoană obiectul veneraţiei constante a vrâncenilor, dovadă fiind, pe lângă preţioasa ferecătură din argint din secolul al XIX-lea, numeroasele salbe din aur şi argint care erau atârnate înainte de război. (A.M.)
