În fiecare an, pe data de 7 ianuarie prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini. Fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia este cunoscut sub denumirea de „Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat venirea lui Hristos. În timp ce Zaharia slujea la templu în Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil că Elisabeta va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Pentru că Zaharia s-a îndoit de această veste, a rămas mut până ce Elisabeta a născut. Ca „înger” în trup, Ioan propovăduia „împărăţia cerurilor” şi săvârşea „botezul pocăinţei” celor ce veneau la el şi îşi mărturiseau păcatele.
Ioan Îl descoperă lumii pe Hristos ca fiind Mesia – Fiul lui Dumnezeu. Primele cuvinte de învăţătură ale Sfântului Ioan Botezatorul au fost: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). Tot aşa a început şi Hristos Evanghelia Sa. Primele cuvinte pe care le-a rostit la Capernaum când a ieşit să propovăduiască sunt acestea: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17). Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei.
În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată. După moartea prorocului, ucenicii lui i-au luat trupul şi l-au îngropat, dar capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Fiecare „aflare” a cinstitului cap este ca o nouă întâlnire a noastră, a creştinilor, cu prorocul şi Botezătorul Domnului, adică un nou îndemn spre pocăinţă şi un îndemn să credem în Cel ce a venit după dânsul, adică în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Cât despre cei care poartă sărbătoarea numelui de Ioan, pe 7 ianuarie al fiecărui an este bine să amintim despre semnificaţia acestui nume. Ioan este nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din „Iehohanan” şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi români poartă numele de Ion (forma neaoşă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi. (A.M.)
