Chiar azi, de Sfântul Ion, nu aş fi putut să nu-mi amintesc de unul dintre puţinii mei prieteni aflaţi pe buza bahică a filmului. Prinţ al porumbeilor, doctor al vorbelor frumoase, că el chiar când spune „pizda mă-sii” o spune elevat, cu voce de bas colindător, şi dă bine, prieten al iubiţilor lui permanenţi, Slaviţa, soţia şi dragostea lui necălătoare, cei trei băieţi, Andrei, Deian şi Zoran.
Nuţu Cărmăzan, regizor şi ceneaist, cum s-ar spune altfel membru al CNA, este şi un regizor al scrierilor lui de neuitat, de la „Nunta de piatră“ la „Margo“ şi „Raport despre starea naţiunii“. În ultimii ani, an de an, de Ion, pe şaptele ăsta minunat de ianuarie, am tot fost invitat, că la ziua numelui se invită, la casa familiei Cărmăzan din Bucureştii Pieţei Izvorul Rece. Anul trecut, de ziua lui, sfântul Ion Cărmăzan a avut invitaţi unul şi unul. De la socrii lui, până la Dan Mircea Cipariu, piticul frumos din grădina de anotimpuri a poeziei bucureş- tene, preşedintele acestei tagme cereşti, poema, găzduită şi de buzunarul Micului Paris.
Ioana Crăciunescu a sorbit un pahar târziu, venită în ceas de noapte de la un alt Ion, alături de Mircea Cipariu. Vali Crăciunescu, acest inegalabil şi perpetuu Spital de Urgenţă, a poposit fără acordeonul din uitare. Doctori fabuloşi de la Urgenţa ortopediei echipei naţionale de schi au trecut pragul Ionului şi anul trecut. Nuţu Cărmăzan are o dragoste mare prin a-şi chema apropiaţii la chermezanele lui şi ale Slaviţei de peste ani. Şi acolo e plin de oameni frumoşi, dar şi de cobzari, prea minunaţi la chefuri, în frunte cu trupa lui nea Mihalache, tatăl celebrului Marius- cel mai mare ţambalagiu al nostru, de azi. Anul care a fost, l-am cam luat la refec pe minunatul poet Dan Mircea Cipariu, chiar de ziua lui Nuţu. Şi proaspătul ceneaist s-a cam ofuscat pe mine.
Poate vă întrebaţi de ce i se spune Prinţul porumbeilor. E unul dintre cei mai mari columbofili ai României. De ce doctor al vorbelor frumoase. Pentru că atunci când îşi cro- şetează o frază e plină de viaţă şi neminciună. Un prieten al boemilor şi un boem adevărat, Nuţu Cărmă zan te prinde în mrejele lui de acaparator al veseliei şi e foarte greu să te întristezi în preajma domniei lui. În rest, băutură de conjunctură şi mâncare pe săturate, pregătită cu osârdie în cuhnia Slaviţei Cărmăzan. La mulţi ani, Nuţule şi la multe filme bune!
Valentin Leahu
