Scufundătoarea Debra Pruett a supravieţuit unei situaţii la limita dintre viaţă şi moarte, graţie intervenţiei unui înger. Rezerva de oxigen îi mai ajungea timp de 5 minute şi avea un deget prins în uşa unei maşini scufundate. Avea de ales între a muri sau a-şi tăia propriul deget. Exact când era pe punctul de a se automutila, mâna şi viaţa ei au fost salvate de… un înger!
Lumina strălucitoare. „Eram la un pas de moarte când am zărit o lumină specială apărând din întuneric.”, îşi aminteşte Pruett. “Era un înger. Nimeni nu mă va convinge că nu a fost aşa.” Dintr-odată, scafandrul care îşi riscase viaţa pentru a salva un copil despre care se credea că a rămas în maşina scufundată era din nou liber şi înota spre suprafaţă. Tragedia a avut loc la 14 octombrie 1991, când căzuse cu maşina de pe o rampă în râul Cumberland. Pompierii şi scufundătorii din echipele de salvare ale oraşului Nashville din Tennessee au ajuns urgent la locul accidentului. Scafandra Debra Pruett a găsit-o pe femeie şi a adus-o la suprafaţă. Apoi s-a scufundat din nou pentru a găsi copilul presupus a fi rămas în maşină. Pe când a ajuns din nou la maşină, curajoasa femeie mai avea oxigen pentru mai puţin de 6 minute.
A reuşit să deschidă uşa maşinii dar o creştere bruscă a presiunii apei a determinat închiderea uşii prinzându-i degetul mijlociu. A încercat cu disperare să redeschidă uşa, dar nu a reuşit. „Ştiam că mă voi îneca dacă nu-mi eliberam degetul, tăindu-l. Am început să mă rog: Doamne ajută-mă, te rog nu mă lăsa să mor aşa. Atunci a apărut îngerul. M-am întors şi am văzut peste umărul meu o lumină strălucitoare. A venit de-a lungul braţului şi după aceea a dispărut. O dată cu aceasta, degetul meu a scăpat de strânsoarea ucigaşă.” Pruett a ajuns la suprafaţă unde a fost trasă într-o barcă de alţi doi salvatori. Din fericire, în maşină nu fusese niciun copil, după cum avea ea să afle mai târziu. Curioasă în privinţa luminii pe care o văzuse, Debra l-a întrebat pe şeful ei care scafandru coborâse şi încercase să o salveze. Răspunsul a fost: “Nimeni”. (A.M.)