După ce în numărul trecut am dezvăluit care sunt „urmările” schimbărilor dese de guvern, în numărul din săptămâna asta veţi vedea cum s-a putut ajunge la o astfel de situaţie. Iar asta, fără ca vreunei persoane din ţara asta să-i mai pese….
• Preşedintele Comisiei de Apărare C. Canacheu recunoştea la Făgăraş că „nu se vrea Legea Industriei de Apărare”
Aceasta este declaraţia publică a deputatului PDL Costică Canacheu, în faţa liderilor de sindicat, dar şi a managerilor reuniţi la Rânca, cu aproape un an în urmă… După care, ca să nu se zică că a venit chiar degeaba în locul cu pricina, acesta i-a întrebat „dacă nu cumva au nevoie de firme de pază şi protecţie”, de parcă cei din zonă ar fi avut de toate şi numai asta le mai lipsea! Dar întreaga poveste, cel puţin de la Rânca, pare a fi decupată dintr-un mozaic general, din care lipsesc numai VINOVAŢII.
• Accidentele de muncă numeroase şi „furăciunile” sub înaltul patronaj al CSAT-ului au dus la o catastrofă generală
Fără a avea pretenţia, nici măcar teoretică că, noi, cei de la „ATAC” am avea controlul , fie şi teoretic, asupra fenomenului de marasm general care s-a abătut asupra industriei de apărare românească, din 1990… încoace, vom puncta câteva dintre cauzele care au dus la declinul fostului combinat „Nitramonia”- cândva una din realizările economice ale României. Pirochim SA Victoria este societate cu capital integral de stat în valoare de 21.211.385 lei, din care 18,68% din acţiuni aparţin CN Romarm SA, iar 81,32% aparţin Ministerului Economiei şi are ca obiect de activitate fabricarea pulberilor cu simplă şi triplă bază.
– Societatea se întinde pe o suprafaţă de 72 de hectare şi deţine 70 de clădiri de fabricaţie.
– Din 2003, societatea se află în conservare din cauza lipsei agentului termic industrial şi a comenzilor
– Investiţia care rezolva problema agentului termic a rămas nefinalizată din lipsa banilor. A fost demarată în 2002, valoarea fiind de 9.142.400 lei, din care s-au plătit 7.249.000 de lei. Pentru finalizarea lucrărilor şi punerea în funcţiune mai era nevoie de suma de 130.000 de lei, bani care nu au mai fost alocaţi.
– Explozia care a avut loc în 2008 la firma spaniolă Sparomex, soldată cu morţi şi răniţi, a adus pagube substanţiale la Pirochim. Deşi a fost dovedită vina Sparomex ,care şi-a însuşit plata pagubelor în valoare de 1.642.133, 21 lei, banii n-au ajuns nici în ziua de astăzi la Pirochim. Şi asta pentru că Sparomex a refuzat plata facturii, invocând faptul că plata cade în sarcina firmei de asigurări. Pirochim a dat în judecată firma spaniolă pentru recuperarea prejudiciului.
– Pirochim a angajat lucrări pentru îndepărtare a efectelor exploziei în valoare de 1.056.184,93 lei, încheind contracte cu firmele Condmag SA (959.755 lei), Romterm SA (73.127,43 lei) şi Iprochim SA (23.302,5 lei). Neplata facturilor emise de Pirochim către Condmag a dus la blocarea conturilor Pirochim de acest constructor.
– Pirochim are în prezent datorii în valoare de 2.719.705 lei, din care: 158.900 lei la bugetul de stat, 1.021.213 lei la bugetul local, 2.818 lei la bugetul asigurărilor sociale, 247.803 lei la AJOFM şi 1.288.963 lei la alţi creditori, printre care şi cele trei societăţi implicate în lucrările legate de explozia produsă la Sparomex.
– În prezent Pirochim se află în conservare, însemnând pază şi activităţi administrative
– În depozitele Pirochim se află materii prime sau produse aflate în custodie, unele prezentând riscuri majore de explozii şi incendii cu efecte devastatoare în caz de sustragere
• CSAT-ul, un scut sau o piedică?
Cel puţin teoretic, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării, sau mai succint CSAT , ar trebui să dea tuturor factorilor implicaţi în industria de apărare un motiv de linişte celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul acesta.
Aşa se face că, prin „Hotărârea privind reîntregirea patrimoniului producţiei de apărare a Uzinei de Produse Speciale Făgăraş”, pe data de 16.03.1999, la articolul 2 se precizează că „eventuala lichidare a SC Nitramonia SA să fie făcută numai cu condiţia ca lichidatorul să protezeje patrimoniul producţiei de apărare, iar rezolvarea partajului să creeze condiţiile cele mai avantajoase de funcţionare a Uzinei de Produse Speciale Făgăraş”.
Iar, „grija” statului nu se opreşte aici. Pe timpul mandatului domnului Iliescu , acelaşi CSAT, prin „Hotărârea din data de 15.11. 2001”, decide ca… ţineţi-vă bine… „în perioada 2002-2010 să se aloce fonduri estimate la cca. 75 de mil. USD anual, necesare componentelor sistemului naţional de apărare, pentru asigurarea necesarului de muniţii şi materiale pirotehnice, în vederea emiterii de comenzi către industrie”.
Dar, cu toate acestea, parcă neştiind precedentele impuse de politica de apărare, ex ministrul UNPR al Apărării, Gabriel Oprea, în răspunsul solicitat de către preşedintele sindicatului din Fabrica de Pulberi Făgăraş, din data de 13.04.2012, încheie apoteotic… scrisoarea să… şi iarăşi mare atenţie…”solicitând public un răspuns la scrisoarea să…”?! Şi atunci, vorbă lui nenea Iancu Caragiale
„ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele…esenţiale !”
Corvin Ariciuc
