Cum previzionam în numerele noastre anterioare, numita Mişcare Populară e gata să fie lansată pe orbită, ca o contrapondere la o prezumtibilă alianţă a Opoziţiei, care, pe lângă deja formatul nucleu al USL, să mai conţină enclave politice precum PRM şi, de ce nu?, un posibil parteneriat cu partidul lui Dan Diaconescu. Se întrevedeau iniţial, conform strategilor de la Cotroceni, două formaţiuni de forţă în spectrul politic. O opoziţie formată din PSD-PNL-PC-PRM şi cu o rezervă constituită din PP-DD. De cealaltă parte, bâlciul ar fi fost asigurat de PDL – PNG – UDMR, cu o rezervă la UNPR (care să intre-n scenă dacă PP-DD ar fi marşat cu USL).
Numai că ceea ce părea simplu de făcut se dovedeşte mai greu de realizat. Dan Diaconescu nu e prea dispus să se alieze, cel puţin pentru locale. La parlamentare, mai vedem, localele fiind un test. Nici UNPR nu a sărit să îmbrăţişeze Mişcarea. UDMR se face, ca de obicei, că plouă şi joacă la două capete. Mai rău e că şi între sânii PDL (de partea femeilor pedeliste) a intrat sămânţa de scandal. Monica Macovei e pentru, Roberta Anastase ar fi din contră, iar Elena Udrea e cu picioarele în ambele tabere. Nici n-avea cum, proiectul fiind opera lui Băsescu, înscris la OSIM de fiica cea mare a prezidentului, Ioana.
Între timp, Dan Diaconescu pare de neoprit cu al său Partid al Poporului, aşa că este evident de ce s-a folosit termenul de Mişcarea Populară, pentru a induce în eroare, pentru a diversiona în gruparea lui Diaconescu, care grupare a prins la popor, mai cu seamă de pe urma promisiunii că românii vor primi câte 30.000 de euro după ce PP-DD va ajunge la putere. Din acest punct de vedere, Cristian Preda are dreptate. Titulatura în sine, de Mişcare Populară, conţine în acest context un mare semn de slăbiciune, de impotenţă politică. Frica de partidul lui Diaconescu. Plus că mesajul, ca şi la Diaconescu, devine populist. Europarlamentarul Preda se declară împotrivă din toate punctele de vedere şi visează la o alianţă cu PNL după alegerile locale, pentru cele parlamentare.
La cât de divizat e PDL din acest puncte de vedere, construcţia politică are aceleaşi şanse să eşueze, ca şi Partidul Albă ca Zăpada al lui Lăzăroiu. Rebusistic vorbind, dacă e să scoatem extremele din „populară”, la mijloc rămâne fix ce se preconizează. Ş-apoi, nici Diaconescu nu stă cu mâna-n sân. Atacurile sale la adresa construcţiei politice a PDL sunt din ce în ce mai precise şi întărâtă spiritele la Cotroceni.
Ceea ce este bizar în toată această mascaradă menită să-i aburească pe români e reacţia USL, care grupare e gata de a fi pusă în poziţia a treia, într-un veritabil con de umbră. USL ar trebui să atace, dacă nu în ambele direcţii, măcar înspre Dan Diaconescu.
Conjunctura politică nu face altceva decât să-l crească pe Diaconescu. E nebăgat în seamă de USL, dar, în acelaşi timp, i se face culoar de atac pe fondul construcţiei populare, la care, deocamdată, şeful de la PP-DD e jupân. Practic, Crin Antonescu, de pildă, face aceeaşi greşeală pe care a făcut-o în alegerile prezidenţiale. Atunci, în loc să-l atace şi să-l „distrugă” pe Geoană, ca să intre sigur în turul al doilea cu Băsescu, el îl ataca pe Băsescu, făcându-i culoar lui Geoană. Când s-a prins, însă, a fost mult prea târziu. E de mirare, însă, că nu se trezeşte nici acum că e în aceeaşi postură!
Bogdan Comaroni
