Este binecunoscută preocuparea internaţională privitoare la combaterea traficului cu minori, abuzurilor sexuale împotriva minorilor sau a pornografiei cu minori. Numai în ultimii ani au fost adoptate mai multe convenţii internaţionale în aceste domenii, fără a mai pune la socoteală numeroase alte documente internaţionale: rezoluţii, recomandări, rapoarte etc. vizând aceeaşi temă.
Pe de altă parte, statele au adoptat fiecare cele mai potrivite măsuri legislative pentru a combate aceste fenomene nocive, încât şi cele mai liberale ţări în privinţa relaţiilor sexuale au luat măsuri severe atunci când e vorba de protecţia minorilor.
Confruntată cu acelaşi gen de probleme şi asaltată periodic de incursiuni ale pedofililor din străinătate, România a introdus la rândul său sancţiuni penale drastice pentru abuzurile sexuale asupra minorilor, pornografia infantilă sau traficul de minori.
În aceste condiţii este stupefiant să constatăm că noul cod penal aduce o serie de „inovaţii” prin care deschide breşe importante în protecţia minorilor contra abuzurilor sexuale.
Pe lângă faptul că în proiectul noului Cod Penal se prevăd pedepse mai reduse pentru abuzurile sexuale contra minorilor decât în codul penal actual, pe lângă faptul că sunt complet dezincriminate relaţiile sexuale dintre minori, inclusiv incestul între ei, noul cod penal oferă adevărate favoruri pedofililor.
Iată câteva exemple concrete:
Codul Penal actual pedepseşte sever persoana care obţine servicii sexuale de la un minor în schimbul unei sume de bani. Astfel, art. 198 alin. 4 din Codul Penal în vigoare prevede că:
„Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Proiectul noului Cod Penal dezincriminează această faptă, în contradicţie cu legislaţia din majoritatea ţărilor europene şi cu prevederile Protocolului opţional la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă din anul 2000. De asemenea, dezincriminarea faptei respective contravine şi art. 19 litera c) al Convenţiei de la Lanzarote din 2007, semnată de România, precum şi Recomandării Parlamentului European nr. 2008/2144 din 3 februarie 2009.
Deşi iniţiatorii proiectului de Cod Penal ne-au obişnuit deja cu inclinaţia spre căutarea celor mai libertine soluţii, de data aceasta ni se pare cam prea de tot, deoarece nu ezită să se pună chiar de-a curmezişul unor convenţii internaţionale la care şi România este parte.
Codul Penal actual incriminează corupţia sexuală a minorilor în art. 202, care prevede următoarele:
„Actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când actele prevăzute la alin. 1 se săvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1 si 2 au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”
După cum se poate remarca, textul se aplică în legătură cu orice minor, adică până la vârsta de 18 ani.
Prin comparaţie, iată ce prevede articolul 219 din proiectul noului Cod Penal sub denumirea de „corupere sexuală a minorilor”:
1) Comiterea de către un major împreună cu un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, a unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 218, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
La prima vedere, textul e mai amplu, mai elaborat decât cel vechi, deci teoretic ar trebui să fie mai folositor. Însă impresia este doar superficială, deoarece se poate observa cu uşurinţă că noul text apără împotriva pedofililor numai minorii care nu au împlinit 13 ani.
Prin urmare, dacă minorul a împlinit 13 ani este lăsat pradă pedofililor.
Apoi mai observăm că fapta prevăzută în ultimul alineat al articolului 202 din Codul Penal actual, adică ademenirea unor pedofili amatori de prospătură, spre a li se oferi minori pentru acte sexuale, nu mai este incriminată de noul Cod Penal.
Cu articolul 220 din proiect, sub denumirea de racolare a minorilor în scopuri sexuale iniţiatorul crede că aduce o mare noutate în direcţia protecţiei minorilor, prevăzând că:
„Propunerea făcută de către un major, prin intermediul tehnologiilor de comunicare şi informare, pentru a întâlni minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, în scopul comiterii unui act din cele prevăzute la art. 218 sau 219, dacă propunerea a fost acceptată de către minor, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.”
În realitate, efectul acestei noi incriminări va fi mai curând unul de reclamă adresată pedofililor de pretutindeni: puteţi petrece o vacanţă de neuitat în România, puteţi racola minori din România prin internet, că e voie, dar aveţi grijă să fi împlinit 13 ani!
Care să fie explicaţia acestor aberaţii din noul Cod Penal? Răspunsul este următorul: autorii acestor texte s-au inspirat (au copiat) din textul Convenţiei de la Lanzarote din 2007 cu privire la protecţia copiilor contra exploatării şi abuzurilor sexuale, dar fără a citi sau fără a înţelege complet litera şi spiritul acesteia, îndeosebi fără a ţine cont de prevederile art. 18 pct. 2, art. 22 şi 23.
Astfel, conform articolului 18 pct. 2 al Convenţiei: „fiecare Parte (stat) stabileşte vârsta sub care nu este permisă comiterea de activităţi sexuale cu un minor”.
Cu alte cuvinte, fiecare stat poate să fixeze acest prag de vârstă mai jos ori mai sus, după cum consideră mai potrivit pentru a apăra minorii din acea ţară de abuzuri sexuale.
Doar în Spania vârsta consimţământului sexual este de 13 ani şi nicăieri altundeva în Europa. Însă nici în Spania vârsta de 13 ani nu reprezintă o limită absolută, pentru că în art. 183 al Codului Penal spaniol este incriminată seducţia (actul sexual săvârşit prin inducerea în eroare a victimei), pentru care limita de vârstă a minorului este de 16 ani. Sub acest aspect codul penal spaniol nu a fost considerat bun ca model, drept care proiectul noului Cod Penal român dezincriminează seducţia. Codul Penal spaniol e bun ca model numai în privinţa textelor mai libertine, în privinţa celorlalte nu!
În majoritatea ţărilor Europei vârsta limită sub care nu sunt permise relaţiile sexuale cu minori este de 15 ani, dar în unele ţări pragul de vârstă pentru consimţământ sexual este chiar mai ridicat, fiind stabilit la 16 ani (Belgia, Finlanda, Letonia, Norvegia etc.) sau chiar 17 ani (Irlanda, Cipru etc.).
Nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce raţiune au avut în vedere domnul Predoiu şi sfetnicii săi de a stabili pentru România limita de vârstă cea mai joasă din Europa, asigurând prin aceasta cel mai scăzut nivel de protecţie pentru minorii din România.
Să se fi gândit dânşii la dezvoltarea turismului pedofil ca soluţie pentru ieşirea din criză? Am îndrăzni să observăm că o astfel de abordare nu se conciliază tocmai bine cu iniţiativa de promovare a turismului ecumenic lansată de ministrul de Resort.
Oricum, aceasta este calitatea unui proiect de cod pe care ministrul Predoiu ar fi dorit să fie deja adoptat pe şest, prin asumarea răspunderii guvernului. De, pălăria lui Napoleon e cam mare!
V. Stănescu
