Se discută intens în aceste zile despre schimbarea la faţă a lui Sorin Blejnar de la ANAF, la pachet cu Lucian Duţă de la Casa Naţională de Sănătate, cei doi fiind elementele perturbatoare din calea afirmării premierului Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă Duţă şi-a câştigat parte din antipatia populară în ultimile două săptămâni şi, mai ales, în urma atacurilor concentrate ale Opoziţiei, prin portavocea antenistului Mihai Gâdea de Voiculescu, cu Sorin Blejnar e mult mai veche treaba şi ţine de relaţii de cumetrie la vârf.
Blejnar este, cel puţin în ochii publicului, un antipatic naţional. Dar, în acelaşi timp, vine pe filiera Grupului de la Oradea, care e încumetrit ca naş-fin şi cu Falcă, şi cu Blaga, şi cu o liotă de consilieri prezidenţiali, unul dintre aceştia fiind cât p-aci să devină şef la SIE în locul lui Ungureanu. Ca atare, Blejnar e o nucă greu de spart.
Pe motivul invocat mai sus, actualul şef al ANAF nu va lua chiar un şut în fund, ci, conform zicalei, va face un pas înainte. Sub oblăduirea Guvernului, dar, practic, fără responsabilitatea acestuia, fiind trecut, generic, la Secretariatul lui Ungureanu, va lua fiinţă, cât mai pe şest cu putinţă, Direcţia de Informaţii şi Control Fiscal, care, cel puţin oficial, va controla ANAF, ce va rămâne doar cu un rol de colectare de fonduri. În fapt, e limpede că lui Blejnar i se pune la dispoziţie un mecanism complex de informaţii, un serviciu secret, dar cu răspundere fiscală. Şi mai exact, o poliţie politică fiscală, care va lua la bani mărunţi în primul rând opoziţia. De unde reies două tipuri de operaţiuni speciale, mai ales într-un an cu alegeri: prima la mână este presiunea care se poate exercita asupra liderilor opoziţiei spre a face – vorba lui Miki Şpagă – „ciocu mic”, fie, mai rău, în scop de şantaj politic şi financiar.
Mai tare este că una din atribuţiile DICF va fi şi instituirea imediată de sechestru pe avere, dar şi confiscarea unor părţi din averea incriminaţilor. Cu alte cuvinte, strângerea de fonduri, e drept, la dispoziţia Guvernului. Numai că aceste fonduri, culese printr-o formă destul de bizară de haiducie, nu vor ajunge pe masa celor sărmani, de la care onor Guvernul a tăiat deja cât a putut, ci va ateriza la un fond ocult administrabil, din care se pot folosi bani şi mijloace pentru finanţarea indirectă a afacerilor puterii, celebrele afaceri cu statul, care mai apoi, prin „parandărăt” se vor „spăla” în ceea ce se numeşte generic „operaţiunea bani pentru partid”. Rolul lui Blejnar va fi unul decisiv, iar Grupul de la Oradea va intra în posesia unui instrument de forţă.
Aşa se explică şi de ce, după momentul înlăturării lui Geoană de la şefia Senatului, Vasile Blaga a intrat din nou în cărţi şi a fost desemnat – practic, de Băsescu – să preia funcţia lui Geoană, Blaga fiind unul dintre liderii grupului amintit. Iată cum, pe lângă piaţa contrabandei (imens aducătoare de bani negri pentru partid), grupul va controla şi averile celor mai importanţi afacerişti de pe la noi. Ne amintim că dizgraţia lui Blaga (când a fost schimbat de la şefia MAI) a coincis cu un val de arestări de vameşi, de un scandal monstru cu contrabanda.
Atunci, lui Blaga i s-a arătat pisica, pentru că, în fapt, principalele vămi din Oradea au scăpat neatinse. Blaga a înţeles mesajul, s-a desprins de gruparea Berceanu-Videanu şi şi-a facut penitenţa. Acum e numai bun să preia comanda pentru alegeri şi negocieri politice – căci e domeniul la care a dovedit că se pricepe cel mai bine, iar Blejnar devine o armă redutabilă în mîna lui Blaga, ca şi nou înfiinţatul serviciu secret de la Finanţe.
Bogdan Comaroni
