Fecioara: Eşti un om religios?
Bătrânul (luând un aer filosofic): N-aş putea să-ţi răspund. Ce importanţă are?
Fecioara (contrariată): Iadul este numai pentru oameni religioşi. Ateii nu au de ce să se teamă.
Bătrânul: Ai putea spune atunci că sunt un om religios. Nu prea m-am gândit la asta, ca să fiu sincer.
Fecioara: Acum că suntem atât de aproape de Sfârşit aproape că nu mai contează dacă te gândeşti sau nu. Pur şi simplu se va întâmpla. Nu ai ce face.
Bătrânul: Te referi la Apocalipsă?
Fecioara: Nu ţi-e frică nici măcar aşa, un pic?
Bătrânul: Nu. Refuz să accept că mi s-ar putea întâmpla ceva mai rău. Deocamdată fac parte din decorul acestui loc sordid. Tot ce ştiu e că n-aş vrea să mă reîncarnez într-un cactus…
Fecioara (brusc interesată): Dar în ce? Ai vrea să fii vreun uliu care să se hrănească cu ficaţii muritorilor? Ai vrea să te răzbuni?
Bătrânul: Nu ştiu. Perfecţiunea nu este niciodată atât de perfectă. Aş putea trăi la fel de bine şi ca o furnică. În niciun caz n-aş vrea să mai fiu om.
Fecioara (mirată): De ce?
Bătrânul (cu un aer de tristeţe): E prea greu. Nu cred c-aş mai putea face faţă aceste poveri. A fi om înseamnă mult mai mult decât a dormi, a mânca şi a respira. Trebuie să înveţi să iubeşti. E un lucru foarte dificil.
Fecioara: Ştiu. Viaţa e sterpă fără iubire.
Bătrânul (amintindu-şi): Am iubit odată o fată atât de frumoasă încât m-aş fi simţit bucuros doar dacă m-ar fi lăsat să dorm la picioarele sale. N-am avut nici măcar curajul să-i spun „bună”. Trecutul este un şir nemărginit de regrete…
Fecioara: Da, cred că nici eu n-aş mai vrea să fiu om. M-aş mulţumi să mă reîncarnez într-o broască ţestoasă. O viaţă liniştită, dar lipsită de riscuri.
Bătrânul (uitându-se la pisica moartă): Crezi că ei i-a fost uşor? Nicio viaţă nu este prea simplă. Oricum, prefer să trăiesc doi ani ca un tigru decât să-mi petrec o veşnicie ca un fluture, zburând haotic prin univers.
Fecioara: Crezi că ne aşteaptă?
Bătrânul: Cine?
Fecioara: Ei, judecătorii. Crezi că ne aşteaptă?
Bătrânul (uşor dezamăgit): Parcă nu voiai să discutăm despre asta. Ce ţi-a venit, aşa, dintr-o dată?
Fecioara: De ce să amânăm inevitabilul? În curând or să ne pună sufletul în balanţă – faptele bune pe un taler şi cele rele pe celălalt. E greu să ieşi învingător din acest test.
Bătrânul: Nu mai vorbi prostii. Ţi-am spus că n-ai niciun motiv să te îngrijorezi. O să urci treptele raiului cât ai clipi, şi-o să-mi faci cu mâna fericită de-acolo de sus.
Fecioara: De ce eşti atât de sigur? Nu sunt pe atât de inocentă pe cât par.
Bătrânul (amuzat): Nu cred c-ai fi în stare să omori nici măcar o muscă. Nu ai păcatul în sânge.
Fecioara: Nu ne naştem în păcat. Este o alegere pe care o facem singuri. Eu am ales să nu aleg. Am lăsat destinul să hotărască pentru mine…
Theodor Barbu
