În lucrarea “Un an de stăpânire maghiară în Transilvania de Nord", apărută la Monitorul Oficial şi Imprimeria Centrală a Statului din Bucureşti, în anul 1942, se menţionează că “Numărul total al victimelor regimului de teroare, inaugurat de armata ungară de ocupaţie şi după încetarea administraţiei militare, până la 30 Octombrie 1941, este următorul: omorâţi – 919; schingiuiţi – 771; bătuţi – 3.373; arestaţi – 13. 359.”
Gestul concetăţeanului nostru de etnie maghiară Csibi Barba a trecut, parcă neobservat. El a spânzurat simbolic, în data de 14 martie a.c., un manechin având pe faţă portretul eroului român Avram Iancu. La doar 31 de ani, iredentistul nu este la prima manifestare antiromânească. În 2008 a promovat o ”Constituţie a Ţinutului Secuiesc, stat suveran, independent, unitar şi indivizibil" şi a înfiinţat, cu el pe post de ”căpitan”, o trupă paramilitară botezată "Plutonul Secuiesc din cadrul batalionului Wass Albert al Mişcării Garda Maghiară", aceasta din urmă scoasă în afara legii de autorităţile de la Budapesta din cauza caracterului său fascist. A urmat, în 15 martie 2009, o nouă acţiune şovină, rămasă fără nicio urmare din partea autorităţilor: cu ocazia manifestărilor de Ziua Maghiarilor de la Cluj-Napoca, flancat de "locotenenţii" săi Szocs Tibor şi Puskas Andras Miklos, ”căpitanul” Barna a defilat în alaiul actualului ministru Cseke Attila, tustrei înbrăcaţi în geci cu însemnele SS şi purtând o pancartă ”Ţinutul Secuiesc nu e România!”
Se pare, totuşi, că răbdarea românilor are şi un sfârşit, deoarece, ieri, am primit la redacţie câteva fotografii şi un scurt film video. Cetăţeni ai acestei ţări –care, deocamdată, nu vor să-şi dea numele- au incendiat (tot simbolic!) un tablou al grofului ungur Albert Wass, condamnat la moarte, pentru acuzaţia de criminal de război. Expeditorii imaginilor în format digital ne-au asigurat că aceasta nu este decât o primă manifestare, urmând ca, în cazul în care autorităţile statului nu iau măsuri concrete în privinţa ”profanatorului simbolurilor naţionale române, dar şi împotriva celor care perpetuează cultul grofului, un individ vinovat de moartea mai multor români şi evrei.” Trebuie să vă precizăm că în rândul acestor ”susţinători” ai imaginii criminalului de război se află personalităţi ale clasei politice aflate la guvernare, cum ar fi Marko Bella şi Gyorgy Frunda.
Persistenţa unei figuri malefice
În ciuda acestui fapt, în mod suprinzător, în România de astăzi există mai multe statui ale celui declarat “criminal de război” şi condamnat, în 1946, la moarte în contumacie, groful Albert Wass. Un bust al grofului a fost amplasat, în 2006, în parcul memorial din Odorheiul Secuiesc, cu inscriptia “Vandor szekely – Secuiul ratacitor”, o altă statuie a aceluiaşi sinistru personaj a fost ridicată în curtea şcolii din comuna Lunca Muresului şi încă una poate fi văzută în biserica romano-catolice din Reghin. Şi în Cluj, la librăria Bagoly, din interiorul Galeriei Remenyik Sandor, de pe bulevardul 21 Decembrie nr.1, lângă intrarea magazinului Sora, soţii Zoltan şi Marta Vassy au colecţia completă a cărţilor scrise de criminalul de război Albert Wass şi chiar un bust al acestuia.Existenţa acestor sculpturi contravine flagrant prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002, cu privire la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
O “impresionantă carte de vizită”
În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei în localitatea Taga.Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile. Iată cum apar aceste evenimente în rapoartele forţelor de ocupaţie din acea vreme: “La 21 septembrie 1940, patrula Postului de jandarmi din Sucutard i-a arestat pe Marzsinyán Péter, Marzsinyán Mária, Mihályi Eszter, Mihályi Rozalia, Moldovan József şi Katz János, locuitorii din Sucutard, pentru rolul avut contra Excelenţei Sale Albert Wass şi în cadrul Gărzii de fier. Apoi i-a predat la Taga, cu raport scris, organului “K” din Regimentul 11 de infanterie al Armatei Regale Ungare. Dintre cei amintiţi, Marzsinyan Peter şi Marzsinyan Maria au fost puşi în aceeaşi zi, pe picior de libertate, iar ceilalţi, în timp ce se aflau sub paza patrulei militare, şi-au pierdut viaţa, în hotarul comunei Taga, în urma folosirii armelor de foc, când au încercat să evadeze. Cadavrele celor sus-numiţi au fost îngropate de armată, pe locul unde au fost utilizate armele de foc.”
Fiul grofului, Andreas Wass, a depus la Curtea de Apel Cluj, în aprilie 2007, o cerere de revizuire a sentinţei de condamnare la moarte a tatălui său, dar instanţa a respins solicitarea. Ulterior, Andreas Wass a formulat recurs, respins şi el, în mai 2008, de ICCJ.
Filmul va apărea pe site în rubrica ATAC TV.
Dan PAPIJ
