Tradiţia rusă, la rândul ei, conţine nenumărate legende şi referiri la o misterioasă „Ţară a Apelor Albe” care au multe similarităţi cu legendele din tradiţia indiană şi tibetană despre Shambala. Vom povesti pe scurt o foarte frumoasă relatare atestată istoric despre călătoria unui călugăr ortodox rus în „Ţara Apelor Albe”, adică în Shambala.
Părintele Sergiu a călătorit în Shambala
Acest călugăr, părintele Sergiu, a trăit câţiva ani într-o mănăstire de pe muntele Athos, renumită pentru că avea o bibliotecă străveche. Acolo el a aflat despre un misterios ţinut din Asia centrală, unde domneau virtutea şi dreptatea – Ţinutul Apelor Albe. Întors în Rusia, la Kiev, el i-a relatat această legendă Prinţului Vladimir, care a fost atât de entuziasmat, încât a pregătit şi a trimis o expediţie în Asia centrală pentru a găsi această misterioasă ţară. Expediţia a pornit la drum în anul 987 sub conducerea Părintelui Sergiu, în vârstă atunci, de peste 30 de ani.
După mai mult de un sfert de secol, Părintele Sergiu a revenit, acum un om în vârstă, relatând uluitoarele aventuri ale expediţiei şi faptul că, dintre toţi, el singur a reuşit cu adevărat să ajungă în Ţara Apelor Albe – Shambala – după o dificilă călătorie care a durat aproximativ trei ani şi jumătate, de-a lungul căreia şi-a pierdut pe rând tovarăşii de drum, animalele şi proviziile.
Niciun ghid nu a vrut să-l mai însoţească în ultima parte a călătoriei sale, care ar putea fi localizată undeva în pustietatea deşertului Gobi. Într-un sfârşit, el a fost întâmpinat de doi oameni, cu care a comunicat telepatic (înţelegându-le limba, deşi nu o cunoştea) şi care l-au condus la comunitatea Înţelepţilor, unde a trăit mai mult de 20 de ani, înainte de a reveni printre ai săi cu această uluitoare relatare, care s-a păstrat până în zilele noastre în tradiţia misticilor creştini ruşi.
Părintele Sergiu relatează despre cunoştinţele esoterice excepţionale pe care le-a primit de la Înţelepţi şi miracolele pe care aceştia erau capabili să le îndeplinească, precum levitaţia şi vindecările miraculoase. Tot el ne spune şi despre o aşa-numită lege a acestei comunităţi iniţiatice, conform căreia vizitatorii, cu excepţia unor foarte puţini „aleşi” trebuiau să se întoarcă în lume pentru a transmite şi pune în practică, în folosul oamenilor, învăţăturile spirituale primite. (A.M.)
