Mai sunt doar câteva – puţine – zile până la scrutinul europarlamentar, momentul după care ar urma să se facă primele socoteli în ceea ce priveşte guvernarea. Cei care trăiesc din înşelarea continuă a electoratului, adică patronii şi angajaţii instituţiilor care se îndeletnicesc cu sondarea opiniei publice, au mai pus-o de un blat cu partidele aflate la putere: pasă-mi-te şi PSD, şi PDL ar obţine acelaşi rezultat după votul de duminică, 7 iunie – câte 31%. Frăţeşte.
Dacă aceasta ar fi, cu adevărat, realitatea, situaţia e tristă din cale-afară. Ar însemna că românii sunt mulţumiţi de actuala guvernare şi îi doreşte perpetuarea. Ceea ce ar fi greu, aproape imposibil de crezut. Care categorii sociale se pot declara mulţumite de prestaţia actualului Executiv? Profesorii – cei mai batjocoriţi dintre bugetari? Sau magistraţii? Sau Armata? Sau Poliţia? Sau ţăranii, de-a dreptul abandonaţi de stat? Sau funcţionarii publici? Sau cei afiliaţi la diferite centrale sindicale? Sau patronatele, tot mai nemulţumite? Cine, atunci?
Nemulţumiri există, şi sunt gata să dea pe răscoale, chiar în sânul coaliţiei, ele venind – normal – din partea pesediştilor, cei care s-au văzut, nu o dată, ridiculizaţi de miniştrii pedelişti, care şi-au împărţit ciolanul la greu, prefăcându-se a uita de aliaţi. Radu Mazăre şi frătâne-său, Marian Vanghelie, Dragnea, ca să nu mai vorbim de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, sunt la un pas de a rupe păguboasa înţelegere în care au fost atraşi de sforarul naţional.
Ce speranţe mai pot nutri românii? Una s-ar lega de legea salarizării unice, care se arată de acum a fi o mare cacealma. Regulile vor fi stabilite, dar nu vor exista banii necesari pentru ca ele să fie şi viabile. Se poate promite, acum, orice, dar – atenţie! – cu începere din 2010 (unii, mai realişti, vorbesc de 2021), după ce febra campaniilor electorale din acest an va fi trecut. După ce unii îşi vor vedea sacii în căruţă (nicidecum ţăranii, nu vă iluzionaţi!).
De cealaltă parte, liberalii vin cu propuneri pe cât de tentante, pe atât de realizabile: reducerea cotei unice de impozitare la numai 10% (aşa cum e în Bulgaria), reducerea TVA de la 19 la 15% (în aceeaşi Bulgarie, pentru turism, TVA-ul este de numai 6% ) şi desfiinţarea contraproductivului, imbecilului impozit forfetar. Se va spune că statul va rămâne fără leţcaie la buget. S-a mai spus asta şi când a fost fixată cota unică la 16%. Şi n-a fost aşa. Au urmat patru ani foarte buni pentru ţară. Ei pot reveni. Criza economică se combate cu mijloace economice, nu cu frustrarea populaţiei şi prin reducerea consumului acesteia. Şi nici cu noi taxe aberante, care să crească, până la un nivel de nesuportat, fiscalitatea.
Sunt, iată, două oferte. Una care este doar o promisiune, o alta, care poate fi pusă în operă imediat. Ce vor alege cei minţiţi, săraci, fără speranţă? Iată prima şi cea mai serioasă întrebare la care s-ar putea răspunde chiar duminică. Dacă ei vor confirma estimările institutelor de sondaj sociologic, e grav pentru naţiune. Sau, altfel zis, îşi merită actualii conducători – debusolaţi, incompetenţi, palavragii.
Probabil că, indiferent de rezultatul euroscrutinului, căruţa, şi-aşa şubredă, a guvernării se va rupe, iar PSD va intra în opoziţie, lăsând la guvernare un PDL minoritar, ce va forma un Executiv încă şi mai bâlbâit, mai gângav decât cel de acum. Dar care, aflat sub un sever control parlamentar, nu-şi va mai putea face de cap, nu va mai da, într-o veselie, ordonanţe de urgenţă şi nici nu-şi va mai putea asuma răspunderea pentru împlinirea tuturor hachiţelor prezidenţiale. Abia atunci ţara ar putea răsufla uşurată la gândul că nu va mai fi, încă cinci ani de-acum înainte, incitată la dezbinare prin mesajele venite de la Cotroceni.
Sincer să fiu, nu cred că, indiferent de aranjamentele făcute de PDL, „independenta” EBA va ajunge la Bruxelles. Nu cred nici că ar putea trece acest test indivizi precum Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali. Ar fi asemenea unui vot de blam pe care ni-l dăm singuri, din inconştienţă sau din indiferenţă pentru viitorul nostru, al copiilor noştri şi al naţiunii. Convingerea mea este că, luni, de Rusalii, opţiunile românilor vor coincide cu adevăratele lor aşteptări şi interese.
Hanibal Giurgescu
