Întrebat fiind cum o fi oare cu putinţă să fie o femeie goală alungită pe o canapea în mijlocul unei păduri tropicale, Rousseau-Vameşul a răspuns cu prefăcută inocenţă, sau poate nu, că tânăra adormise pe canapea şi visa, nu am făcut decât să redau visul.
O altă lucrare de a sa, imagina, pur şi simplu, o junglă. Titlul lucrării pare simplu, „Tigru surprins”. Iniţial, tabloul a fost privit cu mare suspiciune de critici, chiar cu mare dezaprob. Însă ulterior acesta s-a bucurat de o mare apreciere, chiar din partea unor nume de seamă de la acea vreme: Picasso, Brâncuşi, Appolinaire, Jarry, care vor recunoaşte cu o deosebită loialitate că Rousseau a fost un deschizător de drumuri pentru ce avea să se întâmple în arta secolului al XX-lea. Una dintre cele mai delicate picturi ale lui Rousseau, „Seara de carnaval”, în care desfăşoară imaginea unui cuplu care vine de la o petrecere şi asupra căruia pluteşte un mister întru totul. Tuşa naivă nu face decât să sugereze puritatea trăirilor speciale, în care tainicul dual pare să se integreze într-unul, ca într-un joc al aspiraţiei de natură absolut divină. Taina nopţii pare să fie o culisă desăvârşită a acestui minunat joc în doi.
La aceste superbe reprezentări mai putem adăuga lucrarea care poartă titlul de „Războiul”. Imaginea terifiantă a fetei care călăreşte deasupra unui spaţiu, cu o sabie în mână, aşază tabloul ăsta în rând cu picturile cele mai vestite despre ororile războiului, lângă Duerrer, Goya, sau Picasso, însă într-o manieră care îl departajează la modul ideal de ceilalţi. Tuşa naivă marchează şi de această dată jocul, uneori terifiant, din această lume. Dar una dintre lucrările care pare cea mai năstruşnică a lui Rousseau este „Jucătorii de rugby”, şi care aparţine acum Muzeului de Artă Modernă din New York. Un joc al masculinităţii pure, pe acorduri naive, sugerând într-o măsură delicat drămuită comicul sau spectaculosul dat de jocul în sine.
Viorica Romaşcu
