Mânăstirea Tarcău se află pe Valea Tarcăului, la 43 de kilometri de Piatra-Neamţ, între localităţile Brateş şi Ardeluţa. Poiana deschisă la margine de pădure formează cadrul natural al Mânăstirii Tarcău.
Din Pomelnicul ctitorilor scris în limba română cu litere chirilice, aflăm că biserica s-a construit „în zilele binecredinciosului marelui domn şi împărat a toată Rusia, Nicolae Pavlovici, cu bagoslovenia preasfinţitului arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei, Kiria Kir Veniamin, la anul 1833…", de către ieroschimonahul Avramie şi alţi donatori. Biserica din incinta mânăstirii, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor", e construită din lemn de frasin, având planul în formă de cruce, extremităţile de la Apus şi Răsărit rotunjite, absidele laterale fiind bine pronunţate, de formă pentagonală, iar turnul-clopotniţă a fost construit separat în anul 1868 din bârne de lemn, cu două nivele şi cu un acoperiş bulbat, mai puţin obişnuit la bisericile moldoveneşti.
Intrarea în biserică, situată spre Sud, este protejată de un pridvor închis, adăugat în anul 1936. Catapeteasma bisericii, cu cele cinci rânduri de icoane, este executată din scânduri late de tei, fixate pe un schelet de bârne. Aceasta a fost zugrăvită şi montată în secolul trecut, probabil tot în jurul anului 1833. Este bine conservată şi etalează calităţi artistice de netăgăduit, exprimate îndeosebi prin cursivitatea liniilor, precizie şi vivacitate cromatică. Tot din secolul al XIX-lea datează şi două case monahale, cărora li s-au adăugat în ultimii ani şi alte construcţii, care închid incinta mânăstirii pe latura sa vestică. (A.M.)
