Se vorbeşte mult şi după ureche despre relansarea turismului românesc, iar actualul ministru face amuzante, ba chiar hilare, exerciţii de imagine pentru a ne convinge că acest fapt chiar se va petrece, ba chiar s-a şi petrecut deja, dar nu ne dăm noi seama. Lucru pentru care demnitarul respectiv este lăudat cu deasupra de măsură, considerat a fi cel mai harnic, mai vizibil şi mai performant membru al actualului Executiv, ceea ce, pentru un om cu capul pe umeri, ar constitui o ironie acidă, ba chiar un vot de blam.
Situaţia asta îmi aduce aminte de vremurile când, într-o instituţie a statului socialist lucrând, am constatat că un individ care-mi era coleg, nepriceput la treaba pentru care era plătit, petrecăreţ şi mincinos, delator de ocazie şi amator de chilipiruri, era cel mai apreciat din întregul colectiv, ba chiar evidenţiat prin şedinţe şi premiat adesea. Era cel care se ocupa cu organizarea de excursii. Întreprinderea mergea jalnic, dar pe linie de turism se număra printre fruntaşe.
Tipul cu pricina mergea pe la Oficiul de turism (pe atunci nu existau agenţii particulare), stabilea traseul, durata excursiei, numărul de participanţi (cât mai mare) şi costul (aşijderea), după care-şi negocia propriile avantaje, necunoscute de noi şi, poate, nici de şefi: un comision oarecare, loc rezervat, fără plată, ba chiar şi vreo două pe deasupra, pe care le vindea, la preţ redus, cunoscuţilor sau celor de care ar fi avut nevoie în cine ştie ce împrejurări (miliţieni, şefi de magazine sau restaurante, procurori, informatori ai Securităţii etc.). Aşa încât totul îi mergea din plin, şi în timpul excursiilor, dar şi-n afara acestora.
Cam aşa stau lucrurile şi cu actualul ministru al Turismului: se plimbă şi petrece pe gratis, e în centrul atenţiei, dar, de fapt, nu produce nimic în afară de propriile-i avantaje. M-am gândit la toate acestea sâmbăta trecută. Împreună cu un grup de prieteni, am ajuns în Bulgaria, la Ruse. Pe o vreme minunată, de vară timpurie, centrul oraşului, generos pentru pietoni, plin de terase largi, era asediat de consumatori de bere, vin şi mâncăruri bune, cu toţii resimţind acut criza mondială. Majoritatea – români. Ne-am aşezat la o masă şi nu ne venea să credem privind figurile radioase ale compatrioţilor noştri, arătând cu totul altfel decât cele triste şi grav – preocupare pe care le zărim pe străzile din România.
Aici, oamenii glumeau, râdeau, petreceau într-o atmosferă caldă, întreţinută şi stimulată de curăţenia din jur, de amabilitatea ospătarilor, cunoscători de limbi străine şi îmbrăcaţi în uniforma elegantă a restaurantului, de calitatea produselor şi a serviciului, dar şi de preţurile modice, în comparaţie cu cele din ţara noastră, a tot ce mâncau şi beau. O masă îmbelşugată, stropită cu bere de calitate (nu mai scumpă de 3,5 lei) şi sfârşită cu un desert delicios şi o cafea aromată, nu costa mai mult de 20 de lei de persoană.
Reveniţi pe meleagurile noastre, către seară, am poposit în terasa unui restaurant din centrul unui oraş măricel de provincie de pe celălalt mal al Dunării. Aceeaşi bere costa aici 7,5 lei. Iar asta în mijlocul unei mizerii de nedescris, cu maidanezi mârâind prin preajmă, cu aurolaci învârtindu-se, din interese cerşetoreşti, printre mese, cu ospătari neatenţi, ba chiar şi cu o bătaie de pomină administrată de angajaţi unui client care se cam cherchelise. Lume puţină, gălăgie multă. N-am ştiut cum să plecăm mai iute, îndreptându-ne spre munte. Unde, într-o celebră staţiune turistică, am întâlnit aceeaşi atmosferă, acelaşi dezinteres pentru clienţi, la preţuri însă încă şi mai mari.
Mai ales când ţara arde – cum ni se spune că s-ar întâmpla la noi, ca-n toată lumea -, coafatul babelor nu ajută cu nimic la stingerea incendiului. E doar ridicol. Turismul nostru nu are nevoie atât de promovare (nici n-ai prea avea ce), cât de dorinţa şi de ştiinţa de-a fi făcut cu adevărat. Bulgaria este, pe mai departe, un model pentru noi, chiar dacă nu are ministru al Turismului, ci doar turism.
Hanibal Giurgescu
