Continuăm să bâjbâim prin prezentul crizei, lipsiţi de ghizi. Rătăciţi, din lipsă de proiect. Premierul anunţă, în premieră, că Guvernul a fost, către sfârşitul lunii trecute, la un pas de-a nu putea plăti salariile şi pensiile. Asta după ce ne-a împovărat cu un fabulos împrumut extern. Impozitul forfetar, care a închis mii de firme mici, s-ar putea desfiinţa, surpriză”, după ce şi-a făcut datoria devastatoare.
Chiar ministrul IMM-urilor declara că ar trage obloanele dacă ar fi patron. Şi omul ştie ce spune, că doar din afaceri şi-a făcut averea pe care o are astăzi. Se spune că, din iulie, ar putea fi introdusă şi neimpozitarea profitului reinvestit, adică abia atunci când e improbabil că s-ar putea realiza prea mare profit. Învăţământul cade dintr-o boacănă-n alta, dar ministrul de resort bate şcolile bucureştene, rătăceşte prin ele, mai bine-zis, şi dă semne de satisfacţie extremă. Chiar şi preşedintele ţării îşi anunţă public deschiderea pentru a mai rătăci prin ţară, din chiar această lună începând, până prin ianuarie viitor, în căutarea şantierelor care vor fi deschise, deşi suntem în mai, iar domnia sa a căutat mai mult locurile de relaxare decât pe acelea unde s-ar mai şi munci, de vor fi existând dintre acestea.
Nu ştim încotro mergem, asta-i singura certitudine a unor vremuri pe care guvernanţii le-au tulburat mai abitir decât pretinsa lipsă de bani. Şi au făcut-o, înainte de orice, inducând în populaţie o panică demobilizatoare. Se încearcă acum, cam târziu, schimbarea de macaz, pe panta optimismului, afişat, cu ostentaţie chiar, de Mugur Isărescu, dar lumea tot nu ştie ce să mai creadă şi nici în cine să mai creadă.
Şi în privinţa relaţiilor noastre internaţionale, tot în ceaţă ne aflăm. Vecinii ne critică sau ne ironizează, iar nemţii şi austriecii ne-au devenit adversari în mod făţiş.
Ceilalţi ne ignoră. Debusolarea diplomaţiei româneşti este tot mai evidentă şi, drept urmare, tot mai contraproductivă. Dar şeful statului schimbă înţepături cu contracandidaţii la fotoliul Cotrocenilor şi se luptă, vitejeşte, cu mogulii de presă, în vreme ce mezina sa („dependentă” – nu se specifică de ce sau de cine -, după cum afirmă un specialist în droguri, şi el candidat independent pentru europarlamentare) se laudă că ar fi dăruit unui bolnav un „scaun electric”.
Partidele aliate la guvernare par a face parte din piese diferite, având distribuţii numai actori rataţi, depăşiţi de roluri. Avem legi declarate neconstituţionale, trecute prin filtrul unui prim-ministru jurist-doctor în materie.
Degringolada depăşeşte orice imaginaţie în momentul în care prevederile acordului cu FMI, în virtutea căruia toţi românii suntem buni de plată, nu sunt făcute publice. Se spune că una dintre condiţii ar fi reducerea numărului locurilor de muncă, ce adică exact invers decât spune Guvernul că ar dori să facă. Poate de aceea nu demarează investiţiile, iar profesorii şi funcţionarii publici sunt ameninţaţi cu şomajul, în timp ce inspectorii guvernamentali numără, pe bani buni, copacii de prin păduri.
Proiectul promis încă de la instalarea actualului Executiv, alcătuit din măsuri anticriză, întârzie nepermis de mult să apară. Pentru că nu ştie nimeni să-l facă, dar nici să pună ceva în practică. Lupta se dă pentru reducerea veniturilor românilor şi, implicit, a puterii lor de cumpărare. Dar aceloraşi români – sărăciţi, aiuriţi, dezamăgiţi, înspăimântaţi – li se cere să iasă la vot pentru a-şi apăra (pasă-mi-te) demnitatea, care le-a fost şi le este terfelită chiar de cei care le aşteaptă şi le cerşesc sufragiile.
Deruta şi minciuna s-au înstăpânit într-o ţară tot mai deznădăjduită şi mai umilă.
Aleşii norodului se prefac a nu şti sau poate chiar nu înţeleg ce se petrece în ţară. Ei nu se gândesc decât la alegeri şi la realegeri. Citesc însă că şi alţii se gândesc ce să aleagă: 60% din medicii noştri sunt gata să aleagă străinătatea. Şi nu sunt singurii. Îi vor înlocui fraţii moldoveni şi ucraineni, dar nici ei nu vor întârzia, probabil, prea mult de aici, alegând să-şi exercite obişnuinţele, deprinderile prin largul Europei. Rătăcitori, fără de proiect, ca şi noi, ceilalţi.
Horaţiu Vlăsceanu
