Deşi a fost unul dintre cei mai mari pictori din perioada flamandă şi din istoria omenirii, Jan van Eyck, are multe date lipsă în biografia sa. Nici măcar nu i se cunoaşte data de naştere exactă, dar se presupune că s-ar fi născut în anul 1390.
Primul document care atestă date cu privire la persoana sa este datează din anul 1422, în care se menţionează că i s-a acordat titlul de maestro, care se conferea pictorilor de la ceea vreme, cu merite speciale. El a jucat un rol absolut special în istoria picturii europene, fiind un remarcabil inovator, cel care a introdus pictura în ulei, atrăgând după sine revoluţionarea picturii universale. Opera sa l-a făcut celebru şi în străinătate, în primul rând în Italia, patria artelor, loc în care era foarte greu să obţii aprecieri şi succese. În plus, stilul său s-a făcut remarcat într-un mod aparte, van Eyck aducând o perfecţiune incredibilă în desenul formelor, în redarea materialelor, precum şi reprezentarea chipurilor omeneşti. Debutul său s-a făcut remarcat prin activitatea de ilustrator.
A lucrat de asemenea pentru familiile nobililor din Ţările de Jos, ca spre exemplu pentru familia ducelui de Bavaria, a fost pictorul oficial şi „valet de chambre” al suveranului, şi nu în cele din urmă a figurat ca decorator al palatului ducal. Din anul 1425 intră în serviciul ducelui de Burgundia, Filip al III-lea cel Bun, timp în care efectuează şi câteva călătorii în misiuni diplomatice în Spania şi în Portugalia, printre care şi aceea de a găsi o soţie pentru ducele Filip. Infanta Isabella, fiica regelui Juan I cel Mare al Portugaliei, soseşte la Brugge şi devine soţia ducelui Filip.
Între călătorii, van Eyck găseşte timp pentru a lucra la "Altarul din Gent" al catedralei St. Bavo, cunoscut şi cu numele de "Altarul mielului mistic", pe care îl termină după o muncă de şase ani. În 1439 pleacă la Praga, în altă misiune diplomatică. Cu puţin înainte de aceasta, van Eyck se căsătoreşte cu Margarethe, cu zece ani mai tânără decât el, părăseşte curtea şi se stabileşte la Brugge. Au doi copii, un băiat şi o fată, Lyevine, care devine călugăriţă la mănăstirea Sf. Agneta din Maaseyck. De la jumătatea anilor treizeci, când pictează foarte mult, datează unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care "Portretul soţilor Arnolfini" (negustorul Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami) şi "Madona cancelarului Rolin" (Nicolas Rolin, cancelarul lui Filip cel Bun, îngenuchiat în faţa copilului Iisus, pe care îl ţine în braţe Madona aşezată pe tron).
Van Eyck a pictat numeroase Madone cu pruncul Iisus, dintre acestea una dintre cele mai frumoase este "Madonna Lucca" şi o serie de sfinţi printre care tabloul "Sfântul Ieronim în atelier". Jan va Eyck are meritul de a fi inventat pictura în ulei şi de a o fi adus la stadiul de perfecţiune, ceea ce va influenţa pictura în toată Europa. Entuziasmul italienilor este stârnit nu numai de tehnica artistului, ci şi de realismul său deosebit.
Viorica Romaşcu
