Roberto Gonzales Hernandez este unul din artiştii tineri ai Mexicului, în vârstă doar de 36 de ani, un tânăr grafician, dar şi poet, filozof şi om de spirit. Activitatea artistică pare să marcheze biografia sa încă de la o vârstă fragedă.
După mici succese înregistrate încă de la etatea de 11 ani, este invitat mai târziu, să ilustreze revista VIP, să-şi exercite studiile grafice în atelierele de Arte din cadrul universităţii de arte pe care a absolvit-o, pentru ca apoi să-şi susţină primele postere hiperrealiste, publicate în ediţiile unor reviste importante sau în galeriile din capitala Mexicului. De asemenea, în urma unei expoziţii intinerante, sub amprenta stilului hiperrealist, Roberto Gonzales Hernandez este ales pentru a crea şi îmbunătăţii imaginea unor spaţii publice, cum sunt cele din metroul capitalei din Mexic.
Ca un soi de alternanţă mirifică a creaţiei sale, succesele sale se înregistrează şi în domeniul poeziei pendulând ca-ntr-un dans al îngemănării artelor, ce cuprinde coregrafia imaginilor hiperrealiste şi şoaptele sublime sau ermetice, înscrise în versurile sale. Şansa de a cunoaşte un spirit atât de tânăr, situat undeva dincolo de oceane, a fost cu prilejul participării sale la tabăra de creaţie din Făget, România, fiind invitatul de onoare al primarului din această localitate. Aici la Făget, în decursul anului trecut, s-au adunat o seamă de artişti din toate colţurile lumii, printre care şi tânărul grafician şi pictor Roberto Gonzales Hernandez. Cu acest prilej, cu siguranţă, câteva dintre lucrările sale vor face parte din viitoarea Colecţie de Artă Contemporană de la Făget.
Această fărâmă din creaţia sa neobosită şi plină de vigoarea tinereţii sale, lasă în memoria ţinutului românesc intenţiile artistice ale unui grafician şi pictor, care a străbătut oceanul, tocmai pentre a ne oferi cu generozitate mesajul său creativ. Roberto Gonzales Hernandez sub incidenţa amprentei suprarealiste, dar conturată de prospeţimea sa şi de frumuseţea imagistică a unui spirit mexican, ne oferă nouă românilor dar şi întregii lumi, spaţii aflate dincolo de realitatea noastră imediată, smulse parcă din zona oniricului, unde comunicarea dintre fiinţe pare cu mult mai înlesnită, susţinută de un decor imagistic care pare să ţină de bogăţia unei mitologii proprii. Pentru că opera lui Roberto Gonzales Hernandez, diferită în mare parte de coloritul tradiţional mexican, este o operă vizionară, cu putinţa de a releva adevăruri şocante pentru unii, tenebroasă, originală şi simbolică.
Viorica Romaşcu
