Biserica Sfântul Ioan-Nou

Biserica Sfântul Ioan-Nou s-a aflat chiar în colţul de nord-est al Pieţii Unirii, la intersectia bulevardului Coşbuc (actualul bulevard Corneliu Coposu), cu bulevardul Anul 1848 (actualul bulevard I.C. Bratianu).

Pentru că biserica era prea vizibilă pe o arteră principală a oraşului şi biserica trebuia să-şi închidă mereu porţile la trecerea convoaielor conducerii comuniste, şi datorită strădaniilor epitropiei în frunte cu preotul paroh Paul Munteanu, aceasta a fost una dintre bisericile translate în anul 1986, iar pe locul ei s-a construit un bloc cu 10 etaje. Doar aşa biserica a scapat de buldozere. Iniţial, la sfârşitul secolului al XVII-lea, a existat o biserică modestă, fără turlă, apoi a fost clădită din temelie, în anul 1756, de Ioniţă Croitorul staroste de boiangii, împreună cu breslaşii cojocari şi boiangii, având binecuvantarea Mitropolitului Grigorie, pe un teren al Bisericii Domneşti de Jos.

Biserica Sfântul Ioan-Nou a fost refăcută în anul 1818 de către ieromonahul Ioanichie şi alţii. În anul 1847, după Focul cel Mare, în vremea Domnitorului Gheorghe Bibescu, biserica a fost reparată de către Iordache staroste de boiangii. La anul 1878 biserica a fost pictată de pictorul Serafim. Între anii 1933-1940, în timpul patriarhului Miron Cristea, a fost complet restaurată de Comisia Monumentelor Istorice, pe vechile fundaţii, după planurile arhitectului Staţie Becu. Pictorul Iosif Keber a reînnoit pictura în frescă. Biserica a mai fost reparată în anul 1948 după bombardamentele din 1944. În anul 1968 s-au executat vitraliile la ferestrele de pe faţada sudică, de către pictorul Traian Pârvu, iar în anul 1970, Olga Greceanu a spălat şi restaurat pictura. Biserica posedă icoane vechi, din anii 1800-1895.

După cutremurul din data de 4 martie 1977, care a afectat puternic biserica, în special turlele şi stâlpii din naos, prin grija preotului paroh Paul Munteanu, au fost făcute imediat consolidările necesare. Biserica Sfântul Ioan-Nou are forma unei nave dreptunghiulare (28.5 x 12.5 metri) cu două turle. O singură absidă la altar este racordată la corpul navei prin două pseudo-abside. În naos, patru coloane susţin arcele ce suportă o turlă cu 12 laturi, având o bază pătrată. Pictura interioară este impărţită în panouri, pe un fond vopsit în ulei alb. Pe peretele de vest al pronaosului, se află o cruce mică din piatră, pe care este însemnat: "Aici se găsesc osemintele unor ctitori, puse cu ocazia translării bisericii, în 1986". (A.M.)