Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din oraşul Galaţi. În secolul al XVII-lea, această biserică îndeplinea o dublă funcţie: lăcaş de cult şi cetate de apărare împotriva cotropitorilor.
Prosperitatea comercială din acest oraş-târg a permis unor negustori locali, ca în timpul domniei lui Vasile Lupu, pe la anul 1647, să termine construirea Bisericii Precista – biserică fortificată, cel mai vechi monument gălăţean care poate fi admirat şi în prezent. Biserica este deci o ctitorie negustorească în plină epocă culturală a lui Vasile Lupu, sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană; biserica este o biserică fortificată din piatră şi cărămidă. De plan triconc, cu ziduri groase de până la 1,80 metri, biserica este o elocventă sinteză a arhitecturii creştine din Moldova, Muntenia si Transilvania. Este construită din patru încăperi: altar, naos, pronaos şi pridvor.
Dacă primele două încăperi (altarul şi naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotniţă, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevăzut cu o încăpere de strajă la nivelul intermediar dintre clopotniţă şi pronaos. Atât la acest nivel, cât şi la cel al clopotniţei, se găsesc creneluri pentru apărare. Un alt element de apărare, la Biserica Precista, este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra naosului şi a două deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. Aici se găsesc construite drumuri de strajă (coridoare) şi câteva zeci de metereze pentru luptă. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnică nefolosită la alte biserici moldoveneşti ridicate în aceeaşi perioadă. Zidul pereţilor de deasupra ferestrelor, până la acoperiş, este dublu, formând o galerie cât poate umbla comod un om.
Deasupra altarului există o cameră mare, unde la năvăliri se asigurau diferite odoare şi bogăţii ale oraşului. Se spune că exista un tunel secret pe sub Dunăre, de la Biserica Precista şi până pe malul celălalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile şi a scăpa de atacurile vrăjmaşilor. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze şi o uşă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze. Turnul-clopotniţă, masiv, de forma unei prisme pătrate, cu colţurile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decât în zona cornişei cu două rânduri de cărămidă aşezată în unghi şi cu brâul de cărămizi în zig-zag. În schimb, turla de pe naos prezintă o decoraţie bogată. Absida altarului şi cele două abside laterale sunt învelite cu caciuli conice.
Acoperişul bisericii este din şindrilă. În exterior, pereţii bisericii sunt susţinuti de cinci contraforţi. Un brâu alcătuit din triplu şir încinge faţadele, împărţindu-le în două registre. În cel inferior decorul este alcătuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale căror picioare coboară până la soclu. Structura arhitectonică a monumentului, cu elemente moldoveneşti (turla centrală, ocniţele de la nivelul superior şi crenelurile, discuri de ceramică), munteneşti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, brâul median) şi ardeleneşti (turla principală, brâul în zig-zag), este o dovadă a unităţii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrând şi în acest mod legăturile strânse care existau între românii din cele trei principate. (R.K.)
