Născut în anul 1906, Corneliu Baba a fost unul dintre cei mai speciali pictori români. Cum de altfel a fost şi debutul domniei sale în ale artelor, când s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase şi în urma căreia nu a obţinut nicio diplomă.
Prima sa expoziţie publică a avut loc la Herculane, în anul 1934, iar în anul următor, cu ajutorul lui Nicolae Tonitza îşi continuă studiile la Iaşi, primind o diplomă de absolvire la Arte Frumoase. Ulterior, tot în locul absolvirii sale primeşte privilegiul de a fi asistent la catedra de pictură şi apoi de profesor plin. Tocmai în perioada afirmării sale depline apare perioada comunismului care se impune cu o forţă zdrobitoare sau dizgraţios nedorită. Fără un motiv raţional justificativ, autorităţile comuniste îl închid în închisoare, acuzat fiind de formalism.
La scurt timp iese din închisoare cu preţul abordării stilului impus al realismului socialist. Un compromis de care va scăpa ulterior, destul de repede, printr-un soi de abordare plastică pe care mulţi au numit-o „un spaţiu al clasicităţii”. În anul 1958 este numit profesor de pictură la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu, şi apoi i se conferă titlul de Maestru Emerit al Artelor. Se pare că aceste numiri par să-i fi şters orice conflict cu autorităţile comuniste, pentru că de acum încolo va avea dese expoziţii în străinătate: Helsinki, Cairo, Viena, New Delhi, Bruxelles New York. Dincolo de aparentul pact cu autorităţile comuniste, Cornelui Baba rămâne unul dintre cei mai mari portretişti români.
Împrumutând oarecum, din patina misterioasă a clarobscurului iluminist sau a şcolii olandeze, Baba reuşeşte să zugrăvească portretul unor personalităţi de seamă: Lucia sturza Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu. Între 70 şi 80 de ani Corneliu Baba abordează magistral tema arlechinilor şi a regilor nebuni, cumva subliniind astfel absurdul dictaturii comuniste. Maestul Corneliu Baba se stinge din viaţă la vârsta de 91 de ani. Majoritatea lucrărilor sale se află la Muzeul de Artă din Timişoara, lucrări care au fost donate de soţia artistului.
Viorica Romaşcu
