Deşi a absolvit secţia Pictură în cadrul Institutului Nicolae Grigorescu, Paul Neagu a fost cunoscut în primul rând ca sculptor. Însă el s-a distins şi prin grafică, performance şi instalaţie.
S-a stins din viaţă la Londra, la vârsta de 66 de ani. Din anul 1969, prin eforturile galeristului scoţian Richard Demarco, cel care avea să lanseze în Occident şi alţi artişti est- europeni, Paul Neagu se stabileşte în Anglia. La puţin timp după emigrarea sa în Occident, artistul de faţă a reuşit să-şi construiască o galerie sculpturală impresionantă ce a culminat cu expoziţia personală, ce a avut loc cu un an înaintea morţii sale, Display of the Artist-s Early Work" la prestigioasa TATE Britain Gallery.
Un punct important atins, dacă e să luăm în calcul pasul care a marcat una dintre primele sale expoziţii de excepţie, care a avut loc în anul 1975 şi care a fost organizată la MOMA Oxford de către Nicholas Serota, actualul director al muzeului TATE. Paul Neagu a activat de asemenea ca profesor la câteva institute de artă din Marea Britanie, printre studenţi numărându-se unii dintre cei mai importanţi artişti britanici contemporani: Anish Kapoor, Tony Cragg, Anthony Gormley şi Rachel Whiteread.
Cu toate că activitatea sa artistică s-a desfăşurat pe plan internaţional şi creaţia lui a fost trecută sub tăcere de cenzura comunistă, Paul Neagu a păstrat legăturile cu lumea artistică din România unde unul dintre cei mai apropiati prieteni i-a fost Horia Bernea. După 1989 a revenit cu numeroase expoziţii în diverse oraşe din ţară, iar printre contribuţiile sale monumentale se află „Crucea Secolului" din Piaţa Charles de Gaulle şi „Crucificarea", monumentul Martirilor Revoluţiei, amplasat în piaţa catedralei ortodoxe din Timişoara. În eseul publicat cu ocazia ultimei expoziţii a artistului în luna mai la Gallery49 în New York, criticul de artă american Donald Kuspit afirma:
„De la început, Paul Neagu a fost printre cei mai imaginativi artişti avangardişti, mai ales pentru că arta lui reuşeşte să exprime un punct de vedere conceptual fără să-şi piardă fizicalitatea. Arta lui este necategorizabilă depăşind convenţiile avangardiste pe care le asimilează în viziunea sa radicală asupra relaţiei dintre artă şi minte. Iar în viziunea lui Pavel Şuşară, Paul Neagu este „un analist şi un observator al marilor energii care pulsează în lucruri şi în memoria lor pierdută”.
Viorica Romaşcu
