Sfântul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi onoraţi sfinţi ai creştinismului. Cu toate acestea istoria vieţii sale este foarte puţin cunoscută şi multe legende avându-l ca erou, au apărut de-a lungul timpului.
El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Romano Catolică (fiind totodată patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în biserica creştină până la sacrificiu suprem. Tradiţia ortodoxă este că Sf. Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman, iar la varsta de 30 ani Sf. Gheorghe a devenit la rândul său general în armata lui Diocleţian. Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreştine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecuţii din partea lui Diocleţian. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit şi mai apoi decapitat. Cercetările istorice mai recente par să indice că Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina la Diospolis lângă Lydda cu puţin timp înaintea domniei lui Constantin.
Scrieri datând din secolele VI-VIII ale lui Teodosius, Antonius şi Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sf. Gheorghe. Faptul ca Eusebius menţionează un martir necunoscut atunci când relatează despre Consiliul de la Nicomedia, i-a facut pe unii teologi timpurii să creadă că este vorba despre Sf. Gheorghe. De asemenea, unii teologi au confundat pe Sf. Gheorge cu episcopul Capadociei, Gheorghe care a trăit mult mai târziu. O popularitate imensă a căpătat Sf. Gheorghe în Anglia după traducerea "Faptelor" sale în anglo-saxonă în secolul VIII, devenind totodată protectorul armatei. În timpul cruciadelor importanţa sa a crescut şi mai mult, existând relatări cum că Sf. Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098.
Însemnele Sfântului Gheorghe au fost introduse de Richard Inimă de Leu, iar crucea Sf. Gheorghe (roşie pe fond alb) a apărut pentru prima dată ca steag al corabiei "Lyme Regis" în 1284. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfântului Gheorghe. În credinţa populară Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII şi una din variantele sale este "Legenda Aurea". Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului.
Atunci a aparut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii fata împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se lupta cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie. Viteazul a refuzat spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţiţilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorge şi a plecat. Misterul şi legenda care învăluie pe Sf. Gheorghe nu vor dispare niciodată, la fel cum cauza sa nobilă va genera întotdeauna admiraţie şi respect. Poate cea mai corectă afirmaţie despre el este aceea făcută de un ierarh din secolul V: "Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu". (A.M.)
