Curând, în septembrie 1950, tuturor li s-au redus pedepsele la jumătate, prin decretul semnat de gen. Douglas MacArthur, comandantul forţei aliate de ocupaţie din Japonia.
În 1958, toţi cei treizeci au fost eliberaţi. Takeo Wane, un fost medic al Unităţii 731, a relatat că la Morioka, un oraş din nordul Japoniei, a asistat la segmentarea verticală a unui prizonier, precum şi la amputări de organe, conservate apoi în recipiente cu formaldehidă. Un experiment curent îl constituia închiderea într-o cameră a unui prizonier, infestat în prealabil, cu unul sănătos, pentru a se putea studia astfel condiţiile şi timpul de transmitere a unei epidemii. Documente privind experimentele „Unităţii 731” din China dovedesc că japonezii au procedat la răspândirea cu ajutorul avioanelor a puricilor infestaţi cu ciumă, pentru a studia câte persoane erau ulterior afectate şi pe ce întindere se răspândea epidemia.
S-a procedat şi la infestarea, în secret, a râurilor şi lacurilor din nordul Chinei cu viruşii holerei şi ai tifosului, dar uneori rezultatele au fost contraproductive. Astfel, în 1942, medicii „Unităţii 731” au răspândit viruşi ai holerei, dizenteriei şi tifosului în provincia Zejiang, dar, conform rapoartelor, au fost infestaţi chiar militari japonezi, 1.700 dintre aceştia decedând ulterior din cauza epidemiilor. Sheldon Haris, istoric la California State University, apreciază în cartea sa că, alături de prizonierii americani, circa 200.000 de chinezi au fost ucişi în cadrul experimentelor biologice ale „Unităţii 731”.
Un raport ultrasecret de 18 pagini, înaintat de un înalt ofiţer japonez, în 1945, serviciilor secrete americane în schimbul imunităţii, descria o serie de experienţe pe care nimeni n-a reuşit, iniţial, să le dezlege.
Dan Aldea
