Duminica Floriilor sau Floriile se sărbătoreşte în ultima duminică dinaintea Paştelui. Ea serbează sfârşitul postului dar şi reînvierea naturii.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute. În Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserică şi curăţă mormintele strămoşilor, agăţând de cruci ramurele de salcie. Tot de Florii, se agaţă într-un pom înflorit şnurul de mărţişor, şi alături de şnurul de mărţişor se agaţă haine şi zestrea fetelor de măritat. Fiind o sărbătoare care marchează reînvierea naturii, sensul ei este atribuit şi elementelor din viaţa cotidiană.
În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub pernă, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase, mai dorite de către flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an. În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap deoarece există crezul că dacă faci asta în Duminica Floriilor, în care toţi pomii înfloresc, vei albi precum coroanele albe ale copacilor. Din punct de vedere religios, Floriile marchează Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului, fiind întâmpinat cu flori şi ramuri de măslin. În această zi este dezlegarea la peşte. O altă credinţă specifică Duminicii Floriilor, spune că aşa cum este vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte. (A.M.)
