Povestea a inceput simplu. Voiam sa-mi fac dreaduri si aveam nevoie de un fes sau o basca mai mare care sa mi le protejeze de praf. Dreadurile mi le-am desfacut de urgenta a doua zi (don`t ask!:), dar am continuat sa fac genul asta de basti sau fesuri, eu le spun "bascoase", pentru ca nu se gaseau pe nicaieri la noi.
Visul meu era sa strang bani si sa dau o fuga pana in India, dar asta probabil peste cativa ani. Pana una alta, m-am apucat sa fac si cercei si, mai nou, jucarii. Vara e un sezon mort pentru fesuri si de obicei comenzile se aglomereaza toamna si iarna, cand trebuie sa-mi fac liste de asteptare in ciuda nerabdarii "doritorilor" care vor totul pe loc.
Si cum devine plictisitor sa faci acelasi lucru mult timp, in loc de o bascoasa mi-a iesit un motanel. Jucariile mele sunt imprevizibile in sensul ca niciodata, cand ma apuc sa fac una, nu stiu ce va iesi sau daca pornesc de la ideea ca vreau sa fie ceva anume, in final nu seamana deloc, iar asta e un lucru care-mi place pentru ca atunci cand vine vorba de basti trebuie sa stiu dinainte toate detaliile si sa tin cont de fiecare in parte.
Culorile, latimea dungilor, modelul, masura (circumferinta capului), trebuie toate stabilite impreuna cu doritorul (nu-mi place termenul de client). In legatura cu jucariile, e trist ca oamenii dau o gramada de bani pe tot felul de mase plastice, de serie, lucrate grosolan si nu stiu sa aprecieze lucrusoarele handmade. Sper totusi ca lupta cu prejudecatile, inceputa de ceva timp, va reusi sa deschida cat mai multi ochi spre frumos, inocenta si gingasie. Daca vrei un cadou inedit, intra pe blogul meu si alge jucaria preferata. http://bascalavista.blogspot.com/
