Buna ziua…Ma numesc A….si caut raspunsuri…va rog din suflet sa nu-mi ocoliti scrisoarea, si daca puteti sa-mi oferiti un sfat, o indrumare mi-ar fi de mare ajutor…simt ca inima mea se imparte in doua…gandurile, mintea.. de asemenea…sunt confuza, iubesc doi barbati…
Sunt casatorita cu un barbat absolut minunat, dulce, tandru, iubitor, de 2 ani iar impreuna de 5, relatia noastra a inceput frumos, cucerindu-ma treptat cu grija lui pentru mine,cadouri, alintari, respect, asa m-am indragostit eu..de iubirea lui pentru mine, sau as putea sa asociez aceasta iubire cu atasament,recunostinta, sau iubire paterna, deoarce tatal meu s-a stins din viata cand aveam mai mare nevoie de el, in copilarie, iar sotul meu a suplinit oarecum lipsa sa..pt ca a facut totul pentru mine, m-a iubit, mi-a oferit sprijin material si emotional, m-a considerat fetita lui scumpa….acum suntem foarte apropiati,..insa fiorii aceia care nu-mi dau pace si liniste in suflet sunt pentru alt barbat…..casatorit si cu doi copilasi…eu am 26 ani, sotul meu 27, iar el 28….
Totul a inceput de la parterul blocului in care ne-am mutat eu si sotul meu in italia, dupa ce ne-am casatorit,…..acolo am intalnit un sentiment unic, special,magic, care mi-a luat mintile…si mi-a facut inima sa bata nebuneste…sotul meu este primul barbat din viata mea sexuala si unicul pana acum….dar de cand am intalnit acel italian, am inceput sa-l doresc cum nu am dorit pe nimeni niciodata…..intre noi nu s-a intamplat nimic, decat priviri lungi pline de dorinta, atractie, si regretul ca nu se poate…..el ma privea ca pe o femeie….vedeam in ochii lui cat de mult ma dorea…dar eram constienti ca este imposibil.
Circumstantele au facut ca sotul meu sa afle ca eu cautam acest barbat si am revenit pentru o vreme in Romania, acum sotul meu m-a iertat si sunt din nou aici la 30 km de italian, dar inima continua sa bata nebuneste pentru el….ma topesc de dragul, dorul lui… as vrea sa-l vad, sa-i vorbesc dar mi-e teama, stiu ca nu e bine, eu trebuie sa-l iubesc si sa-l respect pe sotul meu…spuneti-mi ar fi cea mai mare greseala di viata mea sa-mi ascult inima…..toata fiinta mea tresalta doar cand ii pronunt numele, ma trecut zeci de mii de fiori doar cand imi amintesc privirea lui….se face un an si eu tot mai mult ma gandesc la el….il visez si noaptea si ziua….nu este corect sa fac dragoste cu sotul meu si sa ma gandesc la el…..ce sa fac? tin enorm la sotul meu si nu as vrea sa-l ranesc, suntem uneori ca doi copiii, ne alintam, ne jucam, mancam si dormim impreuna, dar fiorii aceia minunati ii am pentru acel italian….fiecare pas pe care il fac, il fac cu gandul ca poate il intalnesc…..oare sa fie vorba de iubire?….nu trece nici macar o clipa fara sa ma gandesc la el……va rog, sper ca ati inteles fie si printre randuri care este problema mea, as vrea sa nu mai fiu confuza…..o indrumare va rog…… multumesc!
Din ce povesteşti, cred că te simţi ca la o răscruce de drumuri. Şi am să-ţi împărtăşesc părerea mea din ce am înţeles eu până acum despre aspectul ăsta.
Cred că viaţa este o succesiune de decizii, mai mari sau mai mici. “Să fac un copil acum sau mai târziu?”, “Să-mi cumpăr casă sau maşină?”(Hmmm, pe criza asta…nu stiu ce sa zic!:))), ” Să iau pâine albă sau pâine integrală?” Ei bine, eu nu cred în decizii greşite radical. Adică, dacă ai de ales din mai multe variante, şi ai ales-o pe cea mai nepotrivită, asta nu înseamnă că gata!, ţi-ai ratat viaţa, ţi-ai pierdut sansa. Înseamnă că aveai nevoie de experienţa aia mai puţin fericită ca să înveţi, ca să înţelegi ceva şi să treci la alt nivel.
După ce ai prins mesajul, Universul se reorganizează şi îţi oferă o altă ocazie să alegi. Nu cred în destin, şi în chestii preprogramate scrise acolo undeva, într-un catastif aşteptând să se întâmple. Cred că există nişte predispoziţii şi nişte potentialuri şi noi alegem ce activăm şi ce nu. Cred că venim să învăţăm anumite lucruri, să oferim ceva anume lumii în care trăim şi pentru care fiecare din noi are un mesaj. Dacă acceptăm teoria karmică şi a vieţilor anterioare, vorbim de datorii pe care le avem de plătit. Însă nu eşti obligat să treci prin experienţe urâte ca să plăteşti ceva greşit ce şi tu ai făcut la un moment dat. Poţi să compensezi făcând lucuri bune, oferind celor din jur, iubind. Aşa că dincolo de toate interinfluenţele, şi condiţionările, şi lucrurile pe care le-am generat până acum, există şi propria noastră voinţă. Şi dacă vrem mai mult şi mai bine, putem să obţinem. Depinde doar de noi să credem şi să muncim pentru asta. Depinde doar de noi “să alegem” să ne dezvoltăm şi să facem tot ce putem pentru a ne fi mai bine.
În afară de asta pot să mai adaug că momentele astea de răscruce sunt de fapt nişte ocazii pentru noi să trecem la alt nivel de dezvoltare şi echilibru. Ele sunt un fel de zone de trecere spre “un bine” de un nivel superior.
Aşa că urmăreşte să vezi ce ai de învăţat din experienţa asta şi fii încrezătoare că va fi bine pentru că ai suficient control pe viaţa asta cât să influenţezi lucrurile în direcţia pe care TU ţi-o doreşti.
Dă-ţi voie să simţi, ascultă-ţi intuiţia, ascultă-ţi corpul. Să ştii că toate răspunsurile sunt în tine şi că tu ştii cel mai bine de ce ai nevoie şi ce e bine să faci. Fii în contact cu tine şi vei găsi răspunsul!
Şi până la urmă aproape nimic nu e ireversbil. Dacă să zicem că te hotărăşti să rămâi cu soţul tău, ce te-ar împiedica peste o lună când ţi-ai da seama că ai nevoie de altceva, să te desparţi??? Sau dacă să zicem că vei încheia căsnicia, ce te va opri apoi să reiei relaţia cu soţul, să creaţi un alt început pentru voi, poate unul mai bun, în care să intraţi amândoi pe rol de adult.
Pentru mine faptul că te confrunţi cu situaţia asta, înseamnă că deja ai crescut. Nu mai eşti fetiţa care avea nevoie să găsească un tată în partenerul ei (“soţul meu a suplinit oarecum lipsa tatălui”), şi nici un companion de joacă (“suntem uneori ca doi copii”), ci ai devenit femeie. Şi se pare că şi ceilalţi observă lucrul ăsta (“el mă privea ca pe o femeie”). Şi cand te schimbi, e firesc să-ţi re.evaluezi viaţa din perspectiva a ceea ce ai devenit.
Îţi recomand să citeşti şi răspunsurile mele pentru celelate cititoare. Ai să găseşti acolo şi alte lucruri legate de viziunea mea despre relaţii şi, cine ştie, poate găseşti ceva ce rezonează cu tine.
