România pare a-şi întoarce către Evul Mediu ceasul istoriei prezente. Aparteneţa lui la veacul 21 este numai declarată. Modernitatea pare obturată de dogme.
Superstiţiile persistă şi au efecte vizibile, până şi în privinţa economiei româneşti sau în domeniul relaţiilor internaţionale. Cum altfel putem explica faptul că unul dintre negociatorii de prim rang ai acordului cu Fondul Mondial Internaţional a propus modificarea sumei solicitate iniţial, întrucât era vorba de 13 miliarde de euro. Or, se ştie, 13 este un număr care aduce cu sine ghinionul. Aşa că, până la urmă, s-a ajuns la 12,95 miliarde! Nu mai rămâne, în aceste condiţii, decât să se treacă de urgenţă la stârpirea tuturor pisicilor negre, iar postul de prim-consilier al premierului să-i revină Mamei Omida.
E hazliu, să recunoaşte, dar e din cale-afară de trist. Dar, tot în ultimele zile, am aflat că şi preşedintele ţării a vorbit despre o anumită „presimţire” a domniei sale – cum să cele aproape 20 de miliarde de euro pe care le vom împrumuta (corect – 19,95!) ne vor ajuta să plutim pe deasupra crizei. Trăim într-o metaforită absolută. Enorma datorie pe care va trebui s-o plătim e „centura de siguranţă”, iar traversarea viitoarea perioade negre este o lină „plutire”.
Însă asta nu e totul. În contextul în care ne prevestea o viitoare criză alimentară, datorită „creşterii explozive a populaţiei” (după ce, în 2007, acelaşi Traian Băsescu se arăta îngrijorat de scăderea natalităţii!), preşedintele ţării ne avertizează să nu luăm ca o „prorocire” faptul că s-ar putea ca maşinile Dacia să fie produse în Kazakstan!
Superstiţii, presimţiri şi prorociri – iată cele mai noi modele româneşti de guvernare, în curs de-a fi brevetate. Problemele reale, mari, însă, rămân. Cum ar fi aceea a îngrăşămintelor naturale, indispensabile agriculturii. În cursul campaniei electorale din toamna anului trecut, şeful statului a vizitat, între altele, şi Combinatul Azomureş (ni s-a spus, iniţial, că probleme rezultate din aceste descinderi vor fi înmânate noului Guvern, dar n-am mai auzit să se fi produs acest transfer de informaţii), prilej cu care s-a promis celor de acolo ajutorul statului. Ajutor care, aflăm acum, ar fi nelegal, fapt pentru care Traian Băsescu se scuză, pe motiv că n-ar fi fost informat de asta.
N-ar fi de mirare ca exact acesta să fie adevărul, în condiţiile în care tatăl Elenei Băsescu nu ştie prea bine nici facultatea absolvită de fiica sa, înlocuind realitatea ternă cu o minciună aruncată, cu studiată neglijenţă, la o emisiune de televiziune, în direct şi la o oră de vârf.
Oricum, pentru a înţelege mai bine modalităţile prin care statul nostru, prin Executivul său, acţionează întru binele cetăţenilor, precum şi rolul primului om politic al ţării în acest proces, puteţi urmări conferinţa pe care urmează a o susţine, la Institutul Cultural Român, în ziua de 1 aprilie, ministrul T. Paleologu, absolvent de filosofie la Sorbona, cu tema „Ce este aceea o pleaşcă? Despre noroc şi virtute de la Machiavelli la Montaigne”.
Nu e nicio păcăleală. Sau poate să fie doar în chestiunea cu „virtutea”, căci norocul, se ştie, e chior.
Constantin Mirea
