Am fost un adolescent timid, strivit între preconcepţii şi lipsa de comunicare. Prima dragoste a venit în timpul liceului, a fost un rug care mi-a pârjolit sufletul şi trupul plin de dorinţe carnale şi s-a terminat dureros de repede. M-am interiorizat şi m-am adâncit în solitudine şi am păstrat doar o speranţă.
Şi a venit sub numele de Claudia. Ne-am cunoscut la bibliotecă, în secţiunea dedicată romanelor de dragoste iar o privire ne-a fost îndeajuns să ne înţelegem gândurile ascunse. O săptămână mai târziu ne regăseam singuri în casa părinţilor ei. M-a luat de mână şi mi-a spus: Vino, prostutule! Am urmat-o fără răsuflare privind spatele tânăr şi mlădios, coapsele ademenitoare şi picioarele de un alb divin. S-a aşezat pe pat şi mi-a spus: vreau să îmi îndeplineşti toate dorinţele pe care nu le-am împărtăşit nimănui. Vreau să fii al meu. Şi-a desfăcut doi nasturi şi am văzut sânii tresărind de emoţie. Am început să o dezbrac şi să o sărut nebuneşte pe buze, pe gât, pe umeri. M-a dirijat către sânii rotunzi şi tari, către abdomenul perfect şi tot mai jos.
Deodată mi-a strâns părul cu mâinile micuţe dar neaşteptat de puternice şi m-a fixat între picioare. Am tresărit descoperind acel loc minuat, pe care toţi şi-l doresc. Am început să îi explorez picioarele zăbovind asupra degetelor de la picioare şi sub genunchi, tremura şi gemea de plăcere. M-am fixat pe floarea umedă şi larg deschisă şi m-a îndemnat să o răsfăţ. M-am adaptat la alternanţa senzaţiilor ei, desfăceam labiile, sugeam clitorisul, exploram cu limba abisul vaginului şi îi masam uşor sânii cu mâinile. Juisează atingând orgasmul. Mă aştept să se oprească dar ea continuă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Înlănţuiam orgasm după orgasm şi de fiecare dată mă bucuram de lichidul abundent. Începusem să nu mai simt gustul florii, limba dădea semne de oboseală, iar ea nu dădea niciun semn de oboseală.
Întinde-te pe spate! Îmi spuse pe un ton dominant. M-am supus fără nicio vorbă. S-a urcat pe mine şi mi-a spus: Vreau să continui, eşti sclavul meu, doar al meu… Şi mi-a acoperit faţa iar ritmul unduirii coapselor ei creşte tot mai mult. Orgasm după orgasm, mirosul ei îmi aţâţa simţurile.
Pierdusem noţiunea timpului. S-a oprit şi mi-a şoptit: Acum mă cunoşti cu adevărat. Ne îmbrăcăm şi ne despărţim cu un sărut prelung. Privesc ceasul. Trecuseră 5 ore!!! Am ieşit îmbătat de parfumul ei, de dulceaţa minunatei ei flori, de căldura trupului ei perfect. Peste două zile ne-am revăzut la bibliotecă. M-a privit rece şi cu o voce metalică mi-a spus: Nu eşti demn de mine. Nu te mai vreau în viaţa mea! Am ieşit năucit din clădire, căzuse tot universul pe mine. Şi nu înţelegeam…
Anii au trecut, la fel şi femeile prin viaţa mea. Am găsit firul natural al vieţii dar niciodată nu o voi uita pe cea care m-a făcut să mă cunosc…Claudia. (L.S.)
