Punctul c, articolul al şaselea, stabilea procedura în cazul „femeilor publice” depistate cu boli venerice la „revizia doctoricească”.
„Femeile care se vor dovedi bolnave de boală venerică, pe care doctorul îndată o va însemna în condicuţele lor, se vor trimite pe loc, supt privegherea poliţienească, la spital, de unde nu-şi pot primi slobozenia, decât după încredinţarea doctorului spitalicesc cum că dânsele cu desăvârşire s-au însănătoşit; care încredinţare despre a lor slobozire din spital sunt datoare s-o înfăţişeze doctorului văpselii unde locuiesc, spre a se trece în condicuţă şi abia apoi vor fi în drept a-şi întreprinde profesia. Acele femei însă care la revizie se vor dovedi sănătoase, se slobod fără zăbavă, după ce se va trece de către doctor în condicuţa lor în ce zi s-au revizuit şi rezultatul reviziei”.
Cât despre doctorii de „revizie”, aceştia se supuneau şi ei unei adevărate ierarhii a raportărilor, semn că autorităţile timpului acordau o mare importanţă „reviziei doctoriceşti”. „Doctorii asupra cărora se impune această revizie sunt îndatoraţi ca, după fiecare revizie, să supue rezultatul ei, cei din Bucureşti, şefului Poliţiei Capitalei; iar doctorii de prin oraşele judeţelor, cârmuitorilor, care, deopotrivă, sunt datori a raporta la mai înalte instanţii de care dispozează (depind – n.n.). Care instanţii, potrivit cu trebuinţa, din vreme în vreme, vor trimite, unde trebuinţa va cere, doctorii revizori ca să se încredinţeze de reviziile celorlalţi doctori, împreună cu un doctor ostăşesc, asupra căruia înalta stăpânire va pune această datorie, însă aceasta se va face numai în Bucureşti”.
Iată, aşadar, că doctorii de „revizie” erau, la rândul lor, controlaţi de alţi doctori, iar – pe aria oraşului Bucureşti – şi de un „doctor ostăşesc”(medic militar – n.n.). Controlul asupra doctorilor de „revizie” urmărea, probabil, să prevină eventualele acte de corupţie ale unor medici supuşi, de la sine înţeles, tentaţiilor carnale, diavoleşti, ale „femeilor publice” care lucrau „la liber”, fără „pezevenghi”. La punctul d al aceluiaşi buclucaş articol al şaselea al „instrucţiilor” se precizează că „femeile publice” prinse fără „condicuţă” urmau să fie asimilate celor cu condicuţă şi spuse aceloraşi reglementări.
Dan Aldea
