„Onorabilitatea”, după cât se pare, o conferea „munca” cu „femeia pezevenghi”, patroana stabilimentului. Şi, posibil, aliata autorităţilor venerologice de „văpsea”.
Că lucrurile stăteau chiar aşa o dovedeşte articolul al cincilea, care preciza următoarele: „Toate femeile publice, cuprinse în lista de întâiul şi al doilea caz, se supun deopotrivă la revizia doctoricească, regulat, de două ori pe săptămână, în zilele ce vor fi hotărâte pentru aceasta”. Haideţi să vedem şi în ce constă „revizia doctoricească” aplicată preventiv-venerologic „femeilor publice” fără de „pezevenghi”. Pentru aceasta trebuie să lecturăm articolul al şaselea al „instrucţiilor”, cel mai stufos din întreaga lege, cu şase puncte distincte, semn că „revizia doctoricească” era luată foarte în serios de autorităţi.
Articolul general stabilea: „Pentru această revizie, care trebuie să se facă cu toată stăruinţa, îngrijirea şi luarea aminte în părţile genitale şi în gâtlej”, se precizau pe puncte următoarele: „a. Să se dea tuturor femeilor de întâiul şi al doilea clas câte o condicuţă în care să se înscrie numele, pronumele şi lăcuinţa fiecăreia dintr-însele”. În fapt, „Condicuţa îndeplinea un dublu rol: foaie de sănătate şi – am zice – „legitimaţie” de liberă practică a amorului.
La punctul b al articolului şase din „instrucţii”, se preciza că „femeile publice” aveau obligaţia să se prezinte la „revizie” cu „condicuţa” cât mai de dimineaţă se va putea. „Doctorul se va încredinţa, mai întâi, dacă toate femeile care sunt trecute în lista lui s-au înfăţişat şi oricâte se vor dovedi că lipsesc, pe acelea să le adune prin poliţie; iar dacă se vor ascunde, atunci, pentru întâia oară, să le supună la ştraf (amendă – n.n.) de un galben, pentru a doua oară la ştraf de doi galbeni şi arest în curs de şapte zile, iar pentru a treia oară prin raport către Departamentul din Năuntru (Ministerul de Interne – n.n.), care va hotărî exilul ei la un loc care se va destina pentru dânsele, cel puţin pe soroc de trei ani”.
Parcă şi vedem birja poliţiei făcând razie după absentele de la „revizia doctoricească”. Nu ne rămâne decât să ne imaginăm cum va fi arătat locul de exil al „femeii publice”, vinovate de sustragere de la „revizia doctoricească” genitală şi laringologică a epocii. Fondurile strânse din „ştrafurile” (amenzile) aplicate „femeilor publice” urmau să fie trecute, meticulos şi transparent, într-o condică, cu numele fiecărei nefericite amendate şi, distinct, amenda aplicată. La sfârşitul fiecărei luni, se raporta totul Departamentului din Năuntru, când i se expediau şi sumele rezultate din amenzi, „care se vor întrebuinţa în ajutorul aşezămintelor întocmite pentru acest scop”, preciza legea. Iată o sugestie interesantă şi pentru contemporanii noştri: amenzile, utilizate pentru propăşirea aşezămintelor.
Dan Aldea
