În pofida faptului că Centrala Termoelectrică Iernut (cu o capacitate totală instalată de 800 Mwh) este cea mai profitabilă termocentrală din subordinea S.C. „ELECTROCENTRALE” S.A. Bucureşti (sucursală care mai derulează activităţi similare de producţie energetică prin capacităţile sale instalate în Bucureşti şi Constanţa), la termocentrala mureşeană, de la numirea lui HARKO ŞTEFAN în funcţia de director general (după decesul fostului director OLARU IACOB, în luna august 2007), aparent neexplicabil pentru un cetăţean obişnuit, se înregistrează pierderi economico-financiare importante.
Discuţiile, avute cu salariaţii termocentralei, sub păstrarea anonimatului, converg spre ideea de bază că, managementul neperformant practicat de echipa lui HARKO ŞTEFAN ar fi responsabilă de asigurarea eficienţei economice a centralei şi de păstrarea fără emoţii a locurilor de muncă pentru cei 305 salariaţi.
Primul pas al declinului
Şi cum toate au un început, primul pas s-a făcut imediat după numirea sa în funcţia de director general al C.T.E. Iernut (luna septembrie 2007) când, cu mare grijă, l-a desemnat în funcţia de director adjunct „Tehnic” pe cel mai apropiat prieten al său, ing. MĂRGINEAN CORNEL. Ce este interesant pentru orice cititor e faptul că, în plină criză energetică (din luna ianuarie a.c.) – cauzată de oprirea importurilor de gaze şi reducerea cantităţilor de gaze la marii consumatori industriali (printre care şi C.T.E. Iernut) s-a constatat lipsa unei cantităţi de 700 litri de ulei, la grupul energetic nr. 4 (de 100 Mwh), context în care MĂRGINEAN CORNEL (rămas la conducere, întrucât HARKO ŞTEFAN era plecat la Bucureşti) fără a depista cauza acestei situaţii, a decis oprirea grupului nr. 4 şi pornirea grupului nr. 3 (de 100 Mwh), cantitatea de ulei „dispărută” fiind descoperită, mai târziu, în rezervoarele suplimentare de avarie ale grupului (destinate scurgerii uleiului în cazul unor defecţiuni accidentale).
40.000 de mc/gaze naturale consumate în 6 ore
Poate că un control de la instituţiile abilitate, autosesizate, vor scoate la iveală cu uşurinţă această muşamalizare. Drept urmare, s-au consumat 35.000 – 40.000 mc/gaze naturale, într-un interval de 6 ore – necesar aducerii grupului energetic nr. 3 la parametri normali, în condiţiile în care cantităţile de gaze naturale necesare funcţionării C.T.E. Iernut erau reduse cu o treime, pe fondul situaţiei de urgenţă determinată de criza gazelor naturale. Cu gazele naturale „arse” pentru atingerea parametrilor de producţie energetică se puteau încălzi aproximativ 1.000 de locuinţe, într-un interval de o săptămână. De ce aceste pierderi să fie suportate din buzunarul nostru? De ce nu s-au identificat făptaşii, sesizată poliţia şi recuperaţi banii?
Muncitorii şi inginerii mi-au mai spus că, printre „realizările personale” ale lui HARKO ŞTEFAN (de la numirea sa în funcţie), care pot fi catalogate ca decizii păguboase termocentralei şi statului, ar fi cele ce urmează: La finele lunii februarie 2008, HARKO ŞTEFAN împreună cu MĂRGINEAN CORNEL au intervenit, inexplicabil, în reglajul unor supape ale grupului energetic nr. 3 (de 100 Mwh), cu toate că instrucţiunile interne interzic orice reglaje la aceste sub-ansamble, cu excepţia celor efectuate de producător înainte de livrarea lor (se impunea apelarea acestui fabricant, pentru reglaje specializate). În urma acestor „grozăvii” nu s-a mai cunoscut, cu exactitate, presiunea de deschidere a supapelor respective, nemaifiind garantată funcţionarea la parametri normali ale acestora precum şi a celorlalte subansamble ale cazanului, iar în cazul pornirii grupului energetic acesta putea chiar să explodeze.
Departe de zona publică, spre finalul lunii iulie 2008, s-a produs chiar un incendiu la unul din grupurile de 200 Mwh ale termocentralei, care a afectat producţia de energie electrică în Sistemul Energetic Naţional, datorită introducerii în grupul respectiv, a unui ulei de turbină, de calitate inferioară ce nu întrunea proprietăţile necesare, fapt ce a condus la îngroşarea şi înfundarea filtrelor de ulei montate în interiorul conductelor turbinei, iar în urma creşterii presiunii, aceste conducte s-au spart împrăştiind uleiul pe alte sub-ansamble încălzite provocând incendierea grupului respectiv. Uleiul, cumpărat de la un producător din Ploieşti, necesita omogenizarea sa timp de două-trei săptămâni înainte de efectuarea schimbului de ulei la turbină, însă, directorul HARKO ŞTEFAN a dispus către personalul muncitor al termocentralei mureşene să efectueze operaţiunea respectivă, într-o singură zi. Nu lipsită de importanţă este atitudinea ostilă manifestată de HARKO ŞTEFAN faţă de proprii angajaţi, cât şi faţă de personalul S.C. TERMOSERV MURES S.A., cărora le adresează în repetate rânduri injurii.
Oare de ce îşi permite?
HARKO ŞTEFAN, grijuliu cu viitorul material al celor dragi, mai ales personal, a intrat, uitând de calitatea sa, în alte mici ”afaceri” cu firmele private care efectuează diverse lucrări la termocentrală. Drept ”mulţumire” faţă de obţinerea unor lucrări de investiţii de 2.600.000 lei (noi) pentru modernizarea turnului de răcire naturală nr. 1 şi construcţia unei cantine lângă termocentrală, firma privată „LAURENŢIU H” S.R.L. Negreşti-Oaş a detaşat personal muncitor (în timpul în care aceştia erau pontaţi la lucrările contractate de C.T.E. Iernut) împreună cu unele materiale de construcţii, să efectueze ”îmbunătăţiri” la vilele particulare aparţinând unor responsabili ai termocentralei – printre care şi la vila lui HAŢEGAN CRISTINA (angajată la compartimentul ”Contracte-Vânzări” al C.T.E. Iernut) situată în localitatea Iernut, pe str. Gării. Locuieşte HARKO ŞTEFAN şi la această vilă ?
O altă ghiduşie s-a petrecut şi în cazul vilei particulare a lui HARKO ŞTEFAN (din localitatea sa natală Crăciuneşti, judeţul Mureş), unde altă firmă privată – respectiv S.C. ”TMGIP” S.A. a fost semnalată de mai mulţi localnici, că a realizat numeroase lucrări de construcţie, culmea, după ce firma a câştigat mai multe lucrări de reparaţii/investiţii la termocentrală. Colac peste pupăză, HARKO ŞTEFAN a decis încheierea unor contracte păguboase intereselor termocentralei mureşene, şi implicit statului, cu firma ”F&C TOTAL GRUP” S.R.L. Bucureşti – pentru livrarea a 3 pompe (în valoare de 20.000 lei/buc) cu defecţiuni vizibile, care s-au oprit la scurt timp după punerea lor în funcţiune. La demontarea pompelor s-a constatat, ulterior, că acestea erau second-hand, revopsite şi neconforme cu parametrii utilajelor pe care au fost montate.
Directorul Harko, hoţ de fier vechi?
Chiar dacă este greu de crezut, HARKO ŞTEFAN se ocupă, personal, de vânzarea cantităţilor de fier vechi de pe platforma energetică mureşeană către firma ”ANDREI CASI” S.R.L. Iernut – aparţinând lui DÂMBEAN REMUS (om de afaceri şi consilier local din Iernut), supraveghind modul în care sunt cântărite la Gara din Iernut, cantităţile de deşeuri precum şi valorile trecute, ulterior, în facturi. În aceste condiţii nu mai miră pe nimeni că, DÂMBEAN REMUS apare descris ca fiind unul dintre susţinătorii cei mai acerbi ai lui HARKO ŞTEFAN, astfel că, mai nou, schimbările prefigurate la nivelul termocentralei se stabilesc la întâlnirile de taină organizate la restaurantul Macul Roşu din Iernut. Instituţiile statului, nechemate ca de obicei la aceste bairamuri pot face însă ele invitaţii, oficial, atât lui HARKO ŞTEFAN cât şi tovarăşilor săi de dezmăţ pe banii publici pentru a explica toate cele mai sus prezentate.
Ing. Macarie Maxim
