Varza, denumită ştiinţific „Brassica oleracee”, este recunoscută încă din antichitate atât ca aliment dar şi ca remediu, în combaterea deficienţelor de vitamina C şi a bolilor cauzate de lipsa vitaminei C. Varza a fost, cândva, considerată o plantă sălbatică, de pădure, „domesticită” în urmă cu mii de ani de către populaţiile din bazinul Mării Mediterane.
În Dacia, se pare că varza a fost adusă cu trei milenii în urmă de către celţi, care o foloseau atât ca aliment, cât şi ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot în această triplă calitate era folosită şi de către medicii din Grecia şi din Roma antică, unde varza era considerată un soi de panaceu universal. În evul mediu, a jucat un rol important, între altele, în descoperirea Lumii Noi, făcând posibile îndelungatele călătorii ale marilor exploratori, care o cărau la bordul corăbiilor în butoaie, murată. Se ştie că, varza era folosită şi ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversări ale oceanelor.
Dar în ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de ştiinţă de abia în ultimii 15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată, a permis identificarea, în frunzele sale, a unor substanţe cu proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare excepţionale. În plus, studiile statistice realizate pe la începutul anilor -90 au mai pus în evidenţă un lucru uimitor: populaţiile la care varza este considerată un aliment tradiţional, fiind consumată murată sau crudă în cantităţi mari, se bucură de o neobişnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu varză
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive cum ar fi: balonare, uşoare colici abdominale, şi în cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme.
Varza va fi consumată cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici, de persoanele care suferă de colită de fermentaţie, care s-ar putea să nu suporte varza crudă ori pe cea murată, ci doar pe cea fiartă.
Persoanele cu hiper şi hipotiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenţă, varza, consumând-o la început în cantităţi mici.
Remedii naturiste ce au la bază varza sau sucul de varză
Sucul de varză, amestecat cu suc de morcov pentru îmbunătăţirea gustului şi cu câteva picături de suc de lămâie, reprezintă o formă sub care se poate folosii, pentru cei care nu o suportă dar doresc să beneficieze de calităţile substanţelor pe care aceasta le conţine.
Zeama de varză acră
Un pahar de zeamă de varză acră băut zilnic în mai multe reprize, între mese, timp de câteva săptămâni, reprezintă un bun remediu în combaterea ulcerului, prin faptul că, în afară de vitaminele obişnuite, ea mai conţine şi factorul sau vitamina U antiulceroasă, ce se distruge prin fierbere.
Varza crudă este activă în colitele ulceroase, hemoroizi şi constipaţie, în special prin mucilagiile şi substanţele celulozice pe care le conţine.
Puternic diuretică, varza este indicată în edeme, litiază renală, ciroză şi ascită. Este de asemenea inclusă în regimul alimentar al diabeticilor. Varza poate deveni indigestă numai datorită unor ingrediente folosite la prepararea ei.
Indicată şi pentru afecţiuni externe
Varza este folosită cu bune rezultate în tratarea unor afecţiuni externe, cum ar fi abcesele sau furunculele. Se mai foloseşte şi sub formă de cataplasmă în cazul arsurilor, flebitei, varicelor şi ulcerului varicos. În aceste situaţii se folosesc frunzele fără nervuri, zdrobite prin presare cu o sticlă şi aplicate pe zona afectată.
