Parmigianino a fost unul dintre pictorii renumiţi ai Renaşterii. Numele său adevărat a fost Francesco Mazzola şi s-a născut în 1503 la Parma.
Primii paşi în pictură îi face alături ce doi fraţi ai săi, desăvârşindu-şi cunoştinţele de pictură în atelierul unchilor săi. După aceasta este nevoit să se refugieze în localitatea Viadana din cauza războiului dintre papalitate şi regele Franţei. Aici pictează primul său tablou cu tema logodnei mistice a Sfintei Ecaterina. Următoarea operă a lui Parmigianino a fost decorarea bisericii monahale San Giovanni din Parma, pentru ca apoi să realizeze frescele de la Fontanellato.
Plecarea la Roma, vreme de trei ani, face ca artistul Parmigianino să studieze multe capodopere ale picturii. La Roma este arestat şi apoi eliberat de trupele lui Carol Quintul, după care fuge la Bologna unde cunoaşte adevărata consacrare. În 1530 pictorul realizează portretul lui Carol al IV lea, câştigându-şi astfel admiraţia suveranului care îi cere şi realizarea decoraţiunii capelei San Petronio. În 1531 Parmigianino se întoarce la Parma unde pictează biserica Santa Maria Steccata. Însă nu reuşeşete să onoreze în totalitate această comandă asumată, fiind arestat pentru neîndeplinirea obligaţiilor.
După ce se eliberează se refugiază la Casalmaggiore, unde îşi găseşte sfârşitul, la numai 37 de ani. Dincolo de viaţa tumultoasă pe care a dus-o, oscilând între capcanele istorice ale vremii sale şi succesul dat de întreaga sa operă, Parmigianino, „graţie originalităţii, luminozităţii şi deosebitei intimităţi a compoziţiei, portretele sale fac parte din cele mai remarcabile opere ale Renaşterii ”. (A.M.)
