Având întâia atestare la 17 noiembrie 1431, într-un hrisov al voievodului Alexandru-Aldea, Alexenii sunt una dintre cele mai vechi aşezări ale Ţării Româneşti.
Sat domnesc, apoi mănăstiresc, cu unele părţi de moşie aparţinând unor moşneni locali, apoi unor mari boieri din veacurile al XVI-lea şi al XVlI-lea, precum Lupu logofatul ori marele ban Ghiorma Alexeanu, aşezarea de la Alexeni a cunoscut o intensă viaţă spirituală încă de la începuturile sale. Este de crezut că din veacul al XV-lea, când moşia Alexenilor ajunsese în stăpânirea însemnatei comunităţi de la Dealu, se va fi arătat o grijă pentru nevoile de cult ale comunităţii locale.
La sfârşitul veacului al XVIII-lea, existenţa unei biserici în Alexeni era consemnată pe mai multe hărţi străine înfăţişând Ţara Românească. La anul 1815, paharnicul Barbu Slătineanu, devenit prin căsătorie proprietar al moşiei Alexenilor, ridică prima biserică din zid ştiută sigur. Potrivit tradiţiei locale şi unor urme, o biserică veche se afla pe locul unde se păstrează vechiul cimitir al satului, cu mai multe cruci de secol XIX. În anii interbelici, dată fiind însemnătatea comunităţii locale şi nevoile sale de cult, s-a hotărât ridicarea unui alt lăcaş.
Aflată în centrul de astăzi al localităţii, biserica Sfântul Nicolae din Alexeni a fost ridicată între anii 1936-1938 de comunitatea locală în frunte cu preotul Andrei Negulescu, contribuţia financiară cea mai însemnată având-o Sanda Ghica-Filitti, în posesia căreia se află atunci cea mai mare parte a moşiei Alexenilor. Arhitect a fost Constantin Naumescu, iar pictorii care au lucrat la zugrăvirea interiorului, între anii 1939-1956 au fost Vasile Rudeanu şi Costică Şelaru. Edificiul se prezintă astăzi drept unul dintre cele mai impunătoare monumente religioase din cuprinsul judeţului Ialomiţa. Cu un plan trilobat, având trei turle, dintre care cea mare încununează naosul, iar celelalte două pronaosul, biserica are un stil neoromânesc, fiind asemănătoare ca imagine cu mai celebra catedrala a Reîntregirii din Alba-lulia. (A.M.)