Peste Sibiul de acum iar se-aşterne iarnă. Mai bine zis zăpadă. Noaptea fulguieşte iar dimineaţa se lasă o mantie de nea de vis.
Am tras o raită prin Bucureştiul meu iubit şi am realizat că boema n-a plecat de acolo. Dimpotrivă, s-a înteţit. Vinul e mai bun la crâşmă şi muierea în sat. Asta e o vorbă din popor la care nu ader decât în prima jumătate. Că jumătatea mea e la Sibiu şi jumătatea de crâşmă în Micul Paris. Am mai tras un chef la Nelu Ploieşteanu, la Perla şi la Nunuţa Luţescu. Le-am povestit cum mi-au cântat ardelenii „Puşca şi cureaua lată”. M-am întâlnit cu poetul şi minunatul om care mi se pare Adi Suciu, cel care a scris „Sex cu femei” o carte destul de vândută şi în cea de-a doua ediţie. Am stat cu Adi undeva, într-o cafenea din capătul Căii Victoriei, aproape de Guvern. Am schimbat versuri între noi şi am devenit un pic mai cabotini cu viaţa noastră care, fiecăruia dintre noi, ni se pare lipsită de criză financiară. Chiar dacă e, nu recunoaştem şi uneori scriem.
Adi a scris:
„peronul nouă
s-au risipit nopţile albe.
ne-au uitat arborii de cafea şi măceşii
prin gările înserate. femei şi bărbaţi
poartă cămăşi la peronul nouă.
fiecare îşi poartă cămaşa
doar eu te privesc
de parcă aş fi
inculpat într-un proces nesfîrşit.
eşti atît de frumoasă încît e sigur
că mădularele tuturor bărbaţilor
care au trecut prin tine
miroseau a pajişti înflorite.”
Eu am scris:
„Sintagmă neciudată
Un oraş netârziu.
Lumea fuge devreme acasă.
Unii aleargă.
Alţii fug după marfă.
Un oraş nepierdut. Într-o piaţă.
Piaţa e mare. Muşterii nici măcar nu adapă.
Un oraş netârziu. Ce sintagmă. Ca un vin fără masă.”
Şi m-am reîntors în Sibiu unde se pregăteşte o primăvară plină de evenimente care nu mi se par deloc bahice dar pot deveni. La Casa Frieda, boemii au făcut grevă şi nu vor să mai meargă o perioadă. Oamenii cu pălării largi şi mustăţi pe oală au înteţit locul mai ceva ca zăpada şi îşi ascut musteţile în ciorba ce pare din ce în ce mai proastă. Poezia s-a răspândit prin oraşul micşorat între Piaţa cea Mică şi Cea Mare. Pe la Cafeneua Haller. Pe la Gallery, lângă Bufniţa. Pe la Atrium. Sau pe la fiecare la casa lui cu familiile lui cu tot. Pe poetul Precup V. George îl doare sufletul de Virginia, o frumoasă basarabeancă, şi de oful ei de-a „făptui” un festival „De peste Prut” pe malul Cibinului.
El scrie dureros şi greu. În rest nu-l interesează decât drepturile de autor şi puritatea Virginiei.
Pe mine au început să mă intereseze atitudinile unui regizor tânăr, Rareş, care vinde detergenţi industriali. Totuşi, a promis că se apucă din nou de ce a învăţat de la maestrul lui, Andrei Blaier.
Valentin Leahu
