De vreo două ore stăteam degeaba. Aşa ar spune şeful meu. Dacă mă întrebaţi pe mine v-aş spune că meditam. La ce? Nici eu nu ştiam.
Şi chiar n-ar avea nici o importanţă deoarece sigur nu mă încerca vreo revelaţie. Şi ca să fiu mai scurt: sunt şofer de taxi, în timpul programului. Pentru că era vară şi extrem de cald am reuşit să mă strecor, pentru câteva săptămâni, în tură de noapte. Circulaţie mai redusă şi puţină răcoare. Cu circulaţia redusă o nimerisem, cu răcoarea însă deloc. Stăteam şi aştemtam un client care se încăpăţâna să nu apară. M-am încăpăţânat şi eu să-l aştept.
Şi el să nu apară.
Doi-trei, deplasaţi-vă pe strada Lalelelor nr.7!, aud deodată vocea dispecerei de serviciu.
Glasul tău îmi picură miere în suflet scumpo, îi răspund pornind motorul. În trei minute voi fi acolo. Unde mă deplasez?
E un circuit prin oraş.
Pentru cei care nu ştiu, doi-trei este indicativul meu iar “circuit” este unul din cele mai plăcute cuvinte pentru un taximetrist. Adică te plimbi de colo-colo prin oraş şi miroase a bani mulţi. Mă opresc la adresă. Din bloc iese o femeie cam la vreo 30 de ani, cu o figură simpatică. Era tunsă scurt, avea ochii mari şi buzele senzuale, puţin răsfrânte. Purta o rochiţă uşoară de vară. Nu m-a băgat în seamă. A intrat absentă în maşină şi mi-a indicat sec adresa unui club din centru. Aici m-a rugat să o aştept puţin şi a intrat. Nu a durat mult şi a revenit indicându-mi un alt club. Şi tot aşa până când am trecut prin tot oraşul. La ultima oprire a stat mai puţin, iar când a intrat în maşină plângea.
Unde să vă duc, doamnă?
Nu ştiu, unde vrei tu, mi-a spus printre suspine şi a continuat să bocească de sărea rochiţa pe ea.
Am pornit şi am traversat încet oraşul oprindu-mă la marginea lui, pe malul lacului. Am oprit motorul aşteptând. S-a calmat. Nu mai plângea. După câteva minute de tăcere m-a întrebat cum mă cheamă.
Cristian Ionescu. Scrie şi aici, i-am răspuns arătându-i legitimaţia spânzurată de oglinda retrovizoare.
Cristi, trebuie să-ţi spun că voi bărbaţii sunteţi nişte nemernici. Soţul meu, de pildă, mi-a spus în seara asta că are ceva important de rezolvat cu şeful lui şi când colo l-am găsit cu două târfe de gât la discoteca. Acum îmi explic de ce de vreo câteva săptămâni nici măcar n-am mai făcut sex. Spunea că e obosit, nemernicul.
Nu ştiu dacă era nemernic, dar fraier era cu certitudine. Să ai acasă o aşa femeie bună şi tu să umbli haihui prin oraş. De fapt au dreptate cei care spun că oricât de bună ar fi o femeie cineva tot s-a săturat de păsărica ei. În cazul de faţă însă eu nu eram sătul, ba din contră abia începea să-mi miroasă a aventură. Aşa că am plusat.
Nu pot să înţeleg un bărbat care înşeală o femeie ca tine.
Poate că nu mai sunt atrăgătoare. Spune-mi Cristi, mă consideri atrăgătoare?, mă întreba plimbându-şi uşor mâna pe gât şi pe piept până la marginea decolteului.
Mi s-a pus un nod în gât iar în pantaloni cineva se trezea la viaţă Am zâmbit, aprinzându-mi o ţigară. Tăcerea mea a incitat-o. S-a ridicat puţin trecându-şi mâna prin păr. Mă privea ciudat muşcându-şi uşor buza de jos. În spatele privirii ei se cocea ceva. A coborât şi s-a aşezat pe capota maşinii, sprijinită pe braţe şi cu capul pe spate, ca şi când ar privi cerul.
Hai, arată-mi că încă mai pot atrage un bărbat, mi-a spus într-un târziu. (E.P.)
