Pe la anul 967 î.Hr., regele Israelului, Solomon (972-933), înalţă la Ierusalim un templu pentru a adăposti Chivotul Legământului, simbol al revelaţiei divine.
Acest cufăr preţios conţine cele două table de piatră. Documentul este evocat în Biblie, în principal, prin cele Zece Porunci. În 587, primul templu din Ierusalim este distrus de armatele regelui babilonian. 70 de ani mai târziu, el este înlocuit cu un al doilea templu. Acest edificiu, strâmt şi vechi, este cel pe care regele Irod (37- 4 Î.Hr.) l-a mărit şi înfrumuseţat. În anul 70 d.Hr., la doar câţiva ani de la terminarea lui, templul este incendiat de romani. După această tragedie, a mai rămas din terasă doar un zid, zidul vestic, sau Zidul Plângerii. În 967 Î.Hr., Solomon decide să instaleze casa Chivotului Legământului pe muntele Moriah.
El înalţă acolo un monument care, chiar dacă de dimensiuni mici, este impunător. Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat din istoria Israelului. Era faimos pentru înţelepciune şi apreciat pentru a fi construit marele Templu al lui Dumnezeu, în Ierusalim şi pentru că a adus o perioadă de pace şi prosperitate fără precedent în regat. Coloanele de la intrarea în templu, simbolizau puterea lui Dumnezeu. Templul închipuia şi prefigura cosmosul. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificaţia cosmică a Templului, spune: „chivotul legii, cu elementele lui sacre, simboliza natura universului”. În 587, însă, trupele regelui Babilonului, Nabucodonosor (604-562 Î.Hr.) distrug Ierusalimul, prădând şi incendiind templul. 70 de ani mai târziu, evreii termină cel de al doilea templu, copie modestă a primului. 500 de ani se scurg înainte ca regele Irod să hotărască să se reconstruiască monumentul la o scară amplă.
El lărgeşte colina templului şi amenajează pe noul spaţiu o curte mărginită de porticuri, piaţa celor care nu sunt neapărat evrei, deschisă tuturor, evrei sau ne-evrei. Acolo stau negustorii de porumbei şi de produse necesare jertfelor şi cămătarii pe care Iisus – după relatarea din Evanghelii – se va chinui să-i alunge, considerând că nu sunt demni de împrejurimile locului sfânt în care este venerat Tatăl Său. (A.M.)
