Omul nu suferă pentru că Dumnezeu doreşte să se răzbune. Suferinţa nu e o muşcătură a lui Dumnezeu în om. Ea a luat naştere prin neascultarea omului de El. Astfel, putem spune că în Rai omul nu cunoştea suferinţa, ci doar iubirea.
Pentru cei mai mulţi oameni, suferinţa nu are nicio motivaţie spirituală şi de aceea omul nu-i găseşte niciun sens. A spune că din primirea suferinţei învăţăm să ne smerim, să ne cunoaştem propriile slăbiciuni şi să acceptăm mai uşor slăbiciunile semenilor, că învăţăm să ne sacrificăm pentru semenii noştri precum Hristos s-a jertfit pentru noi, pare absurd. Uităm …