A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o poveste de pe malul Dâmboviţei, tocmai aici, în centrul Capitalei, un mare show, un concert, pe care toţi adolescenţii îl aşteptau. Era tare de mult acum vreo şapte ani.
O tânără care abia terminase liceul a avut curajul să înfrunte bodyguarzii ce apărau starurile, a sărit peste garduri şi s-a strecurat tocmai în spatele cortinei de fier şi a ajuns lângă starurile favorite. A fost ca un vis devenit realitate, acel autograf pe care l-a primit i-a schimbat viaţa, a avut de atunci alte aspiraţii, alte idealuri, a înţeles că e nevoie de multă muncă şi mult efort pentru a ajunge într-o zi în lumina rampei. Dar a mai învăţat ceva, faptul că nu trebuie să expui public familia, membrii acesteia sau viaţa personală. Trebuie să fii discret şi să te aperi prin orice mijloc de cei ce îţi vor răul.
Bodyguarzii au datoria şi rolul de a te apăra, de a fi alături la orice pas, căci fără o pază bună nu poţi trece primejdia rea. Starurile şi vedetele ne învaţă să visăm, ne dau exemple sau modele, unele bune de urmat, altele nu, rămâne doar la latitudinea noastră de tineri să conştientizăm ce e bine pentru noi. Dacă vrei doar aplauze şi strălucire, trebuie să ştii că mai devreme sau mai târziu vei regreta că ţi-ai ales această carieră, însă merită oare? (J.M.)
