Mă gândesc uneori că viaţa de student a avut o mulţime de părţi bune. Atunci eşti un animal de pradă, mai ales dacă stai la cămin, unde „căprioarele” se găsesc la tot pasul. Au trecut 10 ani de atunci, dar cel mai bine mi-a rămas în minte noaptea petrecută cu Sabina.
Eram prin anul 2 de facultate şi stăteam în Regie cu încă doi colegi de cameră. Într-o vineri seară suntem invitaţi de o amică la un chef. Era „bună” dar „ocupată”. Ştiam că prietenul ei era plecat şi îi pusesem gând rău. Ajungem pe la ora 22.00 şi spre dezamăgirea noastră găsim câteva fete şi un „stol” de băieţi. Deja începusem să mă gândesc că mult mai bine ar fi fost dacă aş fi rămas să dorm. Cum stăteam plicitist şi fără chef pe o canapea, privirea îmi cade pe o pereche de picioare superbe ce apăruseră de sub o fustiţă minusculă, chiar în apropierea mea.
M-am înveselit brusc şi am început abordarea posesoarei lor. Am aflat că o cheamă Sabina şi stă prin Berceni. Prin gând mi-au trecut tot soiul de lucruri: bucureşteancă, stă cu părinţii, probleme. În plus era cu vreo şase ani mai mare ca mine. Deja interesul meu începuse să pălească. Cu toate acestea nu m-am abţinut să nu fac nişte comentarii indirecte legate de obiectul interesului meu şi de cât de bine mi-ar fi între picioarele respective. A zâmbit uşor şi un pic de sus: ce ştii tu puştiule?! Mai trebuie să înveţi. Asta m-a enervat şi m-a ambiţionat la culme.
Am continuat să o tachinez în continuare. Îi place! Poate, poate… Se pare că nici ea nu prea era încântată de chef, aşa că pe la 0.30 s-a hotărât să plece. Amica mea îmi face semn să o conduc. Ieşim din cămin şi o luăm pe jos către Semănătoarea. Pe drum mă ia de braţ. Ca din greşeală cotul meu îi atinge sânii. Tari! Ne oprim pe pod să privim apa Dâmboviţei. Nu sunt un temerar, dar înainte de a continua drumul o prind de talie şi o sărut violent pe gură. „Ţi-am spus că trebuie să mai înveţi!” „- Nu vrei tu să îmi fi profesoară?”, găsii eu rapid o replică naivă pe care totuşi mizam. Râde. Fie ce-o fi, chiar de-ar fi să mă întorc pe jos din Berceni, o duc până la uşa apartamentului. După un timp ajungem la ea. Pe drum aflu de la ea că părinţii ei sunt în străinătate şi vin din an în Paşti acasă.
„O să înveţi să guşti o femeie”
Aştept cu nerăbdare să mă poftească sus. Îmi iau mutra unui câine bătut. Râde din nou. Brusc mă sărută. E clar. Faţă de colegele mele, tipa e expertă. Limba ei o caută pe a mea. Aproape că mă sufocă cu sărutul ei. Mă excit instantaneu. Împleticindu-ne, deschide uşa. Aproape că îi smulg hainele de pe ea. O pereche de sâni imenşi apar în faţa gurii mele hămesite. Îi sug fiecare sfârc. Se smulge uşor şi fuge în sufragerie. O urmăresc ca un lup înfometat. Aproape că îi rup bikinii. În faţa privirilor se dezvăluie o privelişte cu totul şi cu totul aparte. Mă reped lihnit peste ea. Spre marea mea ruşine, nu mă mişc de două ori şi mă termină. Mă simt ca naiba.
Nu reuşesc să fac faţă. Îmi vine să plâng de necaz. „Uşor, uşor, avem toată noaptea la dispoziţie!”. Se duce la duş. După un timp se întoarce cu o sticlă de şampanie şi un borcănel cu miere. Se aşează lângă mine şi începe să mă maseze uşor. Mă simt relaxat şi încep să îmi revin încet, încet. A preluat comanda. Bem şampanie. Un firicel i se prelinge de pe buze. Mă grăbesc să-l sorb. Râde. Îmi dau seama că îmi pregăteşte ceva. „În seara asta o să înveţi să guşti o femeie!” (L.S.)
